Strofa Întâi:
Trebuie să mergi la școală, ca să iei premiul întâi
Și să pui diploma înrămată în cui, pe perete,
Le-aduni și rămâi
Cu douăsprezece coronițe și eterne regrete.
Trebuie să ai casă, nevastă, copii,
Deci trebuie să faci credit la bancă,
Dacă așa obții zâmbetul pe moacă,
Să-ți treacă, faci de râs verbul a zâmbi!
Trebuie să faci nuntă la biserică,
Să nu zică ceva rudele, vreo predică,
Ce te-mpiedica să nu?
Când Dumnezeu e în acordul dintre oameni, nu în ziduri?
Trebuie să ingurgitezi tot ce ți se livrează,
Să crezi că doar banii contează,
Dar dacă n-ai fost fericit când erai sărac,
Nu vei fi nici dacă vei deveni bogat!
„Trebuie să intri în rândul lumii! ”
Căci lumea știe ce trebuie făcut,
În „Lumea Lui Trebuie” trebuie funii
Și lațuri, cu lanțuri legate de gât!
Refren:
Destinul nu garantează destinația, și
Nu ne salvează revoluția ci revelația.
„Lumea Lui Trebuie” e falsă, literatură de masă,
Vibrația joasă apăsa, nu-mi păsa de ea.
Strofa A Doua:
Trebuie să îți dresezi odraslele în beznă
După ce le barbarizezi prin botez,
Dă, Doamne, basmele, spasmele să-i cuprindă,
Înrobește-i de mici, nu cumva să decidă
Cu mintea lucidă ce drum vor s-aleagă,
Ci să se ucidă din leagăn!
Propagă-le dogme ce leagă și vor sta la coadă
Dând șpagă la intrarea în lagăr!
Trebuie să lupți pentru visurile tale
Și să faci milioane, spun oamenii,
Specia de târâtoare, lighioanele
Transformatoare de aforisme-n șabloane,
De unde trebuie să-ncepem, de la sfârșit?
Sau trebuia să sfârșim la-nceput?
Aveți visuri mari, dar un ideal mărunt,
Iar eu ar trebui să fiu fericit?!
„Trebuie să intri în rândul lumii! ”
Așa mi se spune de când m-am născut,
Dar eu am dat-o-n bară mereu, căci prefer
O bară frumoasă decât un gol urât!
Refren:
Destinul nu garantează destinația, și
Nu ne salvează revoluția ci revelația.
„Lumea Lui Trebuie” e falsă, literatură de masă,
Vibrația joasă apăsa, nu-mi păsa de ea.
Sensul versurilor
Piesa critică presiunile sociale de a se conforma unor standarde prestabilite, sugerând că urmărirea orbească a acestor standarde duce la regrete și pierderea autenticității. Refrenul oferă o alternativă, subliniind importanța revelației personale în locul revoluției sau a destinului prestabilit.