Carl Sandburg – Freamătul Mării
Freamătul mării nu are sfârșit.Freamătul mării repetă, repetă.Numai cântece vechi?Doar atât știe marea?Numai eternele cântece vechi?Doar atât?Freamătul mării repetă, repetă.
Versuri corectate și adnotate
Freamătul mării nu are sfârșit.Freamătul mării repetă, repetă.Numai cântece vechi?Doar atât știe marea?Numai eternele cântece vechi?Doar atât?Freamătul mării repetă, repetă.
Asta e viațaÎn ea e doar repetițiaZilnic faci la felTe trezești cam greuțelApoi te îmbraci, mănânciStai, te plimbi vreo trei ceasuriIar mănânci de te saturiTe fâțâi de colo-coloTe uiți la un meci de PoloSeara aceeași poveste, m-am săturatMănânci de te-ai îndopatStai, te plimbiSus în pat te culciAsta faci zi de ziEu mă plictisesc să știiTu … Citește mai mult
De-mi trec pe frunte mâna tremurândă,ferecătura cărților de-o mângâi,de Cartea Nopților o recunosc,de fac să se deschidă încuietoarea,de zăbovesc în pragul nedecis,de-s covârșit de-o mare suferință,de-a Timpului Mașină de-mi aducaminte-ori de covorul cu licorna,de-mi schimb poziția în somnul greu,de-un vers în amintire se deșteaptă,repet ce-am săvârșit de-atâtea oriîn drumul dinainte stabilit.Să făptuiesc un lucru nou … Citește mai mult
Citim că amurgul zeilordă să-nceapă. E-o greșeală.Începuturile sunt întotdeauna de necunoscut,dacă ești sigur de ceva, acela e dejastrăpuns de ac.Amurgul s-a născut când omuls-a crezut mai demn decât o cârtiță sau un greier.Iadul ce se repetă e de-abia repetițiaunei premiere absolute de mult timp amânatăpentru că regizorul e ocupat, e bolnav, s-a vârâtcine știe unde … Citește mai mult
Floarea care repetăpe buza văgăuniinu mă uita pe mine,n-are culori mai vesele, mai clareca spațiu – ntins între mine și tine.Un scârțâit ne rupe, ne desparte,albastrul îndârjit nu mai apare.În zăduful aproape vizibil mă duce mai departela capătul întunecat, opus, acest funicular.
Părăsite pe dealfrunze ale magnolieiverde-brune de vântuldin frigidare aducede la parter o răsturnatăprecipitare de acorduriși orice frunză clătinatăsau scânteind prin desișpână la fibre se îmbibăde-acel salut și încă șimai părăsite frunzelecelor vii ce se rătăcescîn ale clipei prisme,membrele-n febră sortitemișcării ce se repetăîn cerc foarte scurt: și sudoarepulsând, o sudoare de moarte,fapte, minute-oglindite,aceleași mereu, și … Citește mai mult
Domnul meu,Ochii i-ai deschis și-ai dat de greuDoar în somn viața ta e viața unui domn,Pe jumătate, jumătate dar plăcutÎn lucru-i sigur: ai s-o iei mereu de la-nceput..Tot ce vrei te încolăcește ca un clei,Mintea ta doar în somn e sigură pe eaȘi somnul dulce te învăluie plăcutNoaptea te duce spre același început..Ai să-mi spui … Citește mai mult
Fiecare casă era un anotimp. Orașul se repeta astfel. Toți locuitorii laolaltă nu cunoșteau decât iarna, în ciuda cărnii lor încălzite, în ciuda zilei care nu se ducea.
Toate versurile care se vor mai scrie pe lumes-au scris.Scriem numai versurile altora.Prin iubita nenăscută încăau trecut câțiva bărbați.Acest trup l-am mai purtatpe când eram tatăl meu.Sângele începe să mă doarăși morpână mă plictisesc.Frunza asta a mai căzut,Zăpada a mai fost ninsă.Numai pe tinenu te-am mai iubit.
Refren:Din nou! A fost atât de bine, vreau din nou!Am zis că nu, dar azi o fac din nou!Mă doare capul rău, dar vreau din nou!A fost atât de bine, vreau din nou! Strofa 1:Cred c-am fost aseară pe undeva,Tre’ să sun acum să-ntreb pe cineva.Dar, nimeni nu răspunde. Oare de ce?Deschid Facebook, Instagram repede,Și … Citește mai mult