Grup.
Trăiau de mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete:
El era ea,
Și ea era el,
Ea era ea
Și el era tot ea,
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp,
Trecea timpul ca pe apă.
Voiau uneori chiar să se sărute,
Dar își dădeau seama la un moment dat,
Că amândoi sunt ea,
Mai ușor de repetat.
Atunci începeau de spaimă să caște,
Un căscat de lână moale,
Care se putea și croșeta
În felul următor:
Una cască foarte atent
Și cealaltă ținea ghemul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care identitățile se estompează, partenerii ajungând să se confunde unul cu celălalt. Această pierdere a individualității duce la repetiție și, în cele din urmă, la o formă de alienare.