Versuri corectate și adnotate
Cât suferă această lume să fie modelată între cei patru pereți ai unei cărți pentru a deveni lumea omului! Și cum să nu socotești mai mult decât un nenoroc faptul că apoi încape pe mâna unor speculanți și-a unor smintiți ce o împing înainte decât propria ei mișcare? A combate, de bine de rău, fatalitatea … Citește mai mult
Împreună vom pune din nou Noaptea pe linia ei ferată: și vom merge, pe rând, detestându-ne și iubindu-ne, până la stelele zorilor.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
În dimineața aceasta, am urmărit-o cu privirea pe Florence care se întorcea la moara de la Cavalon. În jurul ei, poteca zbura: o grădină de șoricei sfădindu-se. Spatele cast și picioarele lungi nu apucau să i se micșoreze în privirea mea. Sânul de jujube zăbovea la marginea dinților mei. Până când frunzișul, la o cotitură, … Citește mai mult
Cele mai sigure temelii se reazemă pe fidelitate și pe examinarea critică a acestei fidelități.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Pot să nu mai am nicio speranță în mine și să-mi păstrez speranța în Tine. Am căzut din strălucirea mea și moartea văzută de toți, tu n-o însemni, ferigă în zid, tu care la brațul meu te plimbi. René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Mergi la esențial: oare nu mai e nevoie de puieți ca să-ți împrospătezi pădurea?René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Deodată, îți amintești că ai un chip. Trăsăturile care îl formau nu erau toate, pe vremuri, trăsături mâhnite. Spre acest multiplu peisaj se îndreptau ființe înzestrate cu bunătate. Oboseala îi fermeca în el doar pe naufragiați. Acolo respira singurătatea amanților. Privește, oglinda ți s-a preschimbat în foc. Pe nesimțite, îți recapeți conștiința vârstei (care sărise … Citește mai mult
Toate prefăcătoriile la care mă silesc împrejurările îmi sporesc nevinovăția. O mână uriașă mă poartă pe palmă. Fiecare dintre liniile palmei acesteia îmi califică conduita.Și rămân acolo ca o plantă în solul ei, deși anotimpul meu e de nicăieri.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Vulpea mea, pune-ți capul pe genunchii mei.Nu sunt fericit și totuși tu ești de ajuns.Sfeșnic sau meteor, pe pământ nu mai există nici inimă grea nici viitor.Treptele amurgului îți dezvăluie murmurul, culcuș de busuioc și rozmarin, tainica înțelegere între rugile toamnei și rochia ta ușoară.Tu ești sufletul muntelui cu povârnișuri adânci, cu stânci mute pe … Citește mai mult
În beznele noastre, nu există un loc pentru Frumusețe. Oricare loc e pentru Frumusețe.Trandafirul stejarului.Fiecare din literele care îți alcătuiesc numele, o Frumusețe, pe tabloul de onoare al supliciilor, se împreunează cu plana simplitate a soarelui, se înscrie în fraza uriașă care barează cerul și i se asociază omului îndârjit în a-și înșela destinul cu … Citește mai mult