William Shakespeare - Sonetul 117 [Sonnet CXVII]
Acuză-mă: că n-am făcut nimic / Să-ți răsplătesc mândrețea pe deplin, / Că am uitat … →
Acuză-mă: că n-am făcut nimic / Să-ți răsplătesc mândrețea pe deplin, / Că am uitat … →
Când glasul zilei pentru noi toţi se trece / Şi amuţeşte oraşul vorbitor, / În … →
C-ai fost meschin cândva, m-a ajutat. / Iar pentru-acea tristețe ce-am simțit / Mărturisesc că … →
Daniil, bătrânul stareț, / șade-n jețul lui, răsturnat, / Chipul lui îmbracă umbra / Gândurilor … →
Ah! E adevărat că am umblat / Și m-am făcut de râs pe unde-am fost, … →
Țin să-ți mulțumesc și-ți mulțumesc că ai trecut / Prin viața mea și m-ai făcut … →
Vigoarea scursă dintr-un desfrânat / E poftă-n faptă până la sfârșit, / Poftă sperjură, ispitind … →
Hai. Aha. Am un suflet. Aha aha. Am un suflet. Hahaha. Și io la fel. … →
Ce poţiuni făcute-n alambic / Din lacrimi de Sirene am sorbit, / Că m-au făcut … →
Dau în carnea ta pictată cu toporul / Și-mi spun rugăciunile în gând / Mi-au … →