Rememorare – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Instantanee (Variantă)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă aș putea trăi din nou viața mea,
În următoarea – voi încerca,
– să fac mai multe greșeli,
Nu voi încerca să fiu atât de perfect,
Voi fi mai relaxat,
Voi fi mai împlinit – decât acum,
De fapt, voi lua mai puține lucruri în serios,
Voi fi mai puțin igienic,
Îmi voi asuma mai multe riscuri,
Voi face mai multe călătorii,
Voi viziona mai multe apusuri de soare,
Voi urca mai mulți munți,
Voi înota mai multe râuri,
Voi merge în mai multe locuri – în care nu am fost niciodată,
Voi mânca mai multe înghețate și mai puțină fasole,
Voi avea mai multe probleme reale și mai puțin din cele imaginare,
Am fost unul dintre acei oameni care trăiesc
vieți prudente și prolifice –
în fiecare minut al vieții sale,
Un discurs în care am avut momente de bucurie – dar,
dacă aș putea să mă întorc, voi încerca să am doar momente bune.
Dacă nu știi – asta este viața,
Nu pierde vremea acum!
Am fost unul dintre cei care nu merge niciodată nicăieri
fără termometru,
fără o sticlă cu apă caldă,
și fără umbrelă.
Dacă aș putea trăi din nou – voi călători ușor,
Dacă aș putea trăi din nou – voi încerca să lucrez cu picioarele goale
de la începutul primăverii până la
sfârșitul toamnei,
Voi călători cu mai multe căruțe,
Voi privi mai multe răsărituri de soare și mă voi juca cu mai mulți copii,
Dacă aș mai avea o viață de trăit – dar acum am 85 de ani,
– și știu că mor.

Salvatore Quasimodo - Și Haina Ta E Albă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu capul înclinat mă privești,
și haina ta e albă,
și un sân se ivește abia din dantela
desfăcută pe umărul stâng.

Mă biruie lumina, ea tremură,
și-ți atinge brațele goale.
Te revăd. Cuvinte
aveai închise și repezi,
ce puneau inimă
în povara unei vieți
cu gust de circ.

Era profund drumul
pe care cobora vântul
în anumite nopți de martie,
și ne trezea necunoscuți
ca prima oară.

Stimyboy - Din Jurnalul Foștilor Eroi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

După cel mai mare cutremur, adică cel din ’77
Ținem amintirea celor decăzuți mereu aproape
Pentru cei care-au căzut și ne-au lăsat inscripționat pe pământ
Trecutul lor amar care ne răsună în gând
Și ne lasă o pată pe inimă care nu mai dispare
Și ne face să plângem din cauza că ne doare
Urmașii lor au rămas să cutreiere prin lume
Să lase la rândul lor urmași cu același nume
Care-și trec în jurnal toată copilăria
Așa că sunt mândru de voi, jos pălăria
Am citit în ziare, am văzut și reportaje
Cu oameni care se aruncă de la diferite etaje
Care își bagă acu-n vene zilnic fără număr
În loc să stea cu frații lor umăr la umăr
Încep să cred că viața se poate băga la amanet
Și nu se știe unde-ajunge, moartea o ține secret
Eu unul nu știu unde-ajung datorită faptelor mele
Am făcut lucruri bune, dar le-au depășit cele rele
Am plâns pentru ele, am plâns și pentru oameni
Că până la urmă toți ne suntem semeni
Nu văd nicio diferență între mine și tine
Dar văd cu siguranță diferența între rău și bine
Nu văd diferența între iad și rai
Dar văd diferența dintre fiecare trai
Unii trăiesc în lux, în vile-n hotel
Iar alții-și petrec vremea pe străzile din cartier
Ei nu-și dau seama că nu contează felul cum trăim
Că toți avem un scop comun, adică să murim

Star - Nivel Depășit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1.
Sunt zile bune, trecem pragul și umplem paharul
Lucruri bine alese, nu e momentul să dăm cu zarul
Infinitul de cuvinte puse-n rime în căutarea
Unui cd cu scopul de a lansa provocarea
Sută la sută sunt dopat cu muzică rap
În față c-un talent ce te face să dai din cap
Nu caut diferiți tovarăși să trag cu idei
Sticla sus spunând: când am să mor, am să beau cu ei
Nivel depășit, sunt lucruri noi a le încerca
Privește această clipă ca fiind ultima
„Acum haide frate spune-ne tot ce ai în cap”
Da, așa fac, pixul scrie cu pasiune pentru rap
Lovesc cu beaturi grele în direcții potrivite
Muzical nu sunt stins, caut subiecte diferite
Departe de zid nu simt scopul care doare
Minutul pus în joc datează o nouă încercare.

Refren.
Am cerut, am primit, am căutat, am găsit
Am vrut să fiu aici, acum sunt și nu am greșit
Am dus paharul sus, am zis ce era de spus
Am închinat pentru cei ce dintre noi s-au dus.

Strofa 2.
În boxe pregătesc volum, prestații apar
În concerte lângă mic prefer vinul în pahar
De show ne-am pregătit, s-o facem zi de zi
Presiunea constă în visul de a reuși
Cu maxime disponibile să practic acest drum
1, 2, 3 și o cursă a început acum
Crede-mă sunt plin de rime în rânduri ți le dau
Pus în situația de battle, mic respiro și reiau
Identitatea secretă, tot prin vers privit
Talent născut în suflet fiind bine primit
Descoperit la timp, pregătit de lucruri noi
Din nou strigă vecinu’ „da volumul mai încet
Să fie liniște din nou” Iar eu ți-o zic direct
Am înțeles, dar acum nu am altă opțiune
Cu boxe sparg timpane cât în muzică am ce spune!

Refren [x4]

Mircea Ivănescu - Ce Întâmplare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

dar dacă deci nu poți să le faci, întâmplările,
perpendiculare peste lipsa de anecdotă din tine,
poți să vorbești mereu despre ele – (ca și cum ar fi
mai multe, nu una singură, aceeași, în care
sunt doar două personaje, oprite la intrarea
într-un gang, pe o stradă îmbătrânită, și după caz
e noapte, și ninge, și în lumina becurilor din mijloc
sunt fațadele ca într-o gravură dintr-o carte cu basme germane,
sau e amiaza înaltă – și soare – și casele sunt cu ferestre baroce,.
cum se cuvine în orașele italiene supuse austriei imperiale, și el o ține de mână, și ea vrea să fugă, și îi vorbește fărâmicios – și nu este, firește, nimic adevărat într-o scenă ca asta. să continue, adică – doar amintirea care vrea să facă o întâmplare aici, și nu reușește), și drumul de la acea clipă în gang până la amintirea ei – asta e întâmplarea.

C. O. D - Va Urma… (Îmi Pare Rău)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am ajuns la final și insist să spun
Tot ce-am omis înainte de rămas bun
Acum te rog să iei un loc, să asculți
Opera unui orb scrisă pentru surdomuți
Umblăm desculți, gândim foarte mult
Vorbim puțin doar când ajungi cărunt
Ai curajul să relatezi adevărul fără să minți,
Realizând că-ți pare rău… Încă mai simți?
Acea teamă copilărească umbrită de dor
De oglinda ce-ți șoptea noapte somn ușor
Încă vezi pași pe covor încă plângi
Te uiți spre nicăieri, acolo o să ajungi…
Citesc scrisori uitate, vezi cum cade scrumul
Și zâmbești… cândva le simțeai parfumul
Azi ești la fel ca ieri, privești orele și vântul
Mâine te cheamă cerul, devii una cu pământul
Doar povestile triste se termină cu „va urma”
Tu prietene încearcă să schimbi ceva
Eu trebuie să plec, știu că am mai spus
Sfârșitul începe când se va vesti ultimul apus…

Rara - Povestea Noastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai să-ți spun o poveste
Despre noi
Știu că nu ne-ai uitat,
Știu că ai ochii goi.
Poate că nu am făcut la timp tot ce trebuia
Poate dacă mă schimbam roata nu se întorcea
Poate că nu am știut deloc să te prețuiesc
Chiar acum îmi dau seama
N-am știut să te iubesc!
Haide să mai dăm o tură
Prin spațiu și timp
Vreau să-ți spun adevărul
Nu mai vreau să te mint.
N-am să-ți mai cer nimic pe lume dar când te plictisești
La poza noastră cea din colț aș mai vrea să privești
Să te uiti lângă tine la acel mielușel
Și să zici „of săracul.. cât s-a chinuit și el”

Ingeborg Bachmann - Zile În Alb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În zilele acestea mă trezesc odată cu mestecenii
şi îmi pieptăn părul de grâu de pe frunte
în faţa unei oglinzi de gheaţă.
Înmulţit cu răsuflarea mea
laptele face fulgi.
Devreme uşor se înspumează.
Iar unde aburesc geamul, apare,
desenat de un deget de copil,
iarăşi numele tău: Nevinovăţie!
După atât de multă vreme.
În zilele acestea nu mă doare,
că pot să uit
şi că trebuie să-mi amintesc.
Iubesc. Până la incandescenţă
iubesc şi mulţumesc cu salutări englezeşti.
Le-am învăţat în zbor.
În zilele acestea mă gândesc la albatros,
cu care pluteam în sus
şi încoace zburam
într-o ţară nedescrisă.
Intuiesc la orizont,
strălucitor în scufundare,
continentul meu fabulos
de dincolo, care m-a dat afară
îmbrăcată în giulgiu.

Ion Caraion - Trib IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și-acum, și-acum ca-n prima dimineață / arunc bandajul rece de la gât, / dar scol ... →

Anne Sexton - O Poveste Pentru Rose În Zborul Nopții Către Boston

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Până în seara asta erau specialități separate,
diferite povești, cele mai bune dintre cele mai rele.
Mergând cu cabina caldă acasă, îmi amintesc de Betsy
râsete; a râs ca tine, Rose, la prima
poveste. Într-o zi, i-am promis că voi fi cineva
mergând undeva și am trasat-o în humdrum
școală pentru fete potrivite. Avionul următor avionul
m-a bătut ca un cal, elevatoarele mele s-au întors
și frica mi-a suflat gâtul, ultimul profan
gabaritul unui stomac care se ridică. Și apoi s-a întors
să aterizeze, la fel de neașteptat ca orice marinar marin,
sincer optsprezece ani; prima mea poveste, eșecul meu amuzant.
Poate Rose, există întotdeauna o altă poveste,
mai bine nesigur, sumbru sau plat sau prădător.
La o jumătate de mile în josul luminilor orașelor interioare
întoarce-și ochii spre mine. Și îmi amintesc de Betsy
poveste, noaptea de aprilie a accidentului aerian civil
și numele ei brusc scris greșit în ziarul de seară,
interiorul șocului și hârtia dispărută în coșul de gunoi
acum zece ani. A folosit biletul de întoarcere pe care i l-am dat.
Aceasta a fost uciderea nepoliticoasă a ei; două avioane crăpau
la mijlocul aerului peste Washington, ca niște păsări oarbe.
Și ridicarea după aceea, urmărirea mortiștilor
trupuri din Potomac și împărțindu-le ca niște scânduri
a face un picior sau o față. Nu există decât miniatura ei
fotografia lăsată, prea mult timp acum, de teamă să-mi amintesc.
Specială în seara asta pentru că am făcut-o într-o poveste
că am crescut pentru a ști și a savura.
Un motiv de îngrijorare,
Rose, când rezolvi o moarte veche ca asta,
și depășind impactul, pentru a găsi că v-ați prefacut.
Facem bancă peste Boston. Sunt în siguranță. Mi-am pus pălăria.
Sunt aproape cineva care merge acasă. Povestea s-a încheiat.