regasire – Versuri.pro

Dino - Același Loc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și acum suntem doar niște simpli străini
Am învățat să zâmbesc și plin de spini
Vine noaptea, lumini multe
E-un trip ciudat, cu vorbe multe
Și mi-e dor, da’ nu știu de cine
Probabil că mi-e dor doar de mine
Privește-mă în ochi, să vezi că sunt pierdut
Da’ n-o să pun stop la ce am început
Nu-mi aud vocea, e liniște totală
E cam ciudat și pe mine mă înfioară
Așa că lasă-mă să plutesc ușor
Închid ochii-ncet și încep să zbor
Reușesc să fac tot ce îmi doresc
Mă ambiționez, e greu să mă opresc
E greu să mai iubesc, e greu să mă feresc
Dar nu e niciodată greu să zâmbesc.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc.
Sunt prea tânăr ca să fiu normal
Alerg după un vis și reușesc într-un final
Am tras ani întregi să mă regăsesc
Totuși nu știu unde sunt, e ceva firesc
Da’ te las pe tine să simți durerea
Eu nu mai simt nimic, d-aia spune-ți părerea
Stau liniștit când e multă agitație
Stau liniștit, e cea mai tare senzație
Fac ce fac, da’ trec de toți
Nu-ncerca să mă oprești, că n-o să poți
Întorc Pământul invers ca să obțin ce vreau
E drumul meu, pornesc, nu mai stau.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc

Daniel Vişan-Dimitriu - Visul Din Zori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Regăsește-te-n privirea ce-ți aduce mângâiere
Și în buzele tăcute care nasc înfiorare,
Coborând ușor pe umeri într-o caldă adiere
Ce se pierde ca suspinul unui val pe-un țărm de mare.

Vezi în ochii mei seninul și plăcerea din trecut,
Visul ce ți-am fost și, încă, îți răsare-n amintire
Ca un vânt ce te-nfioară când sărutu-i nevăzut
Îți învăluie făptura și te-mbată cu iubire?

Vino, brațele-mi te-așteaptă, pieptul meu să-și afle dorul!
Tu, o Ană renăscută ce se vrea în el zidită,
Eu, acela ce-și dorește să îți fie ziditorul,
Noi, înlănțuiți în clipe de iubire împlinită.

Să privim uimiți cum zorii, apărând neașteptat,
Ne descoperă din umbra nopții noastre împreună
Și pictează peste cerul care încă-i înstelat
Nori ce au culoarea vieții, nori de dragoste nebună.

Vino și te regăsește în știuta mângâiere,
În privirea mea tăcută și pe buze ce-ți șoptesc:
„Tu-mi ești viața, tu-mi ești visul, tu-mi ești clipa de plăcere,
Tu, de cer mi-ai fost ursită, ție-ți spun că te iubesc”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(7 mar. 2018, Vol.”Eterna căutare”)

Diana Culic - Ascultă-ți Inima

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Suntem atât de mulți copii
Captivi în trupuri de adulți, zi de zi
Privim prea mult în jos
Căci am uitat ce e frumos.

Mai știi când nu trecea o zi
Fără să inventăm un joc, mai știi?
Când în tălpile goale
Pășeam prin iarba moale.

Și chiar dacă lumea te-mpinge să uiți
Copilul din tine te roagă s-asculți..
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Să fii iar viu ca și când erai mic
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Decât să te iubești și tu un pic..

Suntem atât de plini de stres
Condiționați de bani și de succes
Și nu ne-ntreabă nimeni
Dacă în suflet ne e bine.

Și ne promitem că într-o zi
Din toată nebunia asta ne vom opri
Dar ziua aia parcă nu-i în calendar
Îți amintești când viața ne părea un dar?.
Și chiar dacă lumea te-mpinge să uiți
Copilul din tine te roagă s-asculți..
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Să fii iar viu ca și când erai mic
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Decât să te iubești și tu un pic..
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Decât să te iubești..

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Regăsirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se adâncise-amurgu-n umbra lungă
A unei nopți ce-avea să mă cuprindă
Cu tine-n dans, în suflet să-mi aprindă
Dorința pentru clipa îndelungă.
Și s-a aprins atunci, mai arde încă
În infinitul ei, în regăsire
De suflete unite de-o iubire
Creată-n galaxii de vreme-adâncă.
Nu te știam, nu mă știai, dar nouă,
De-o viață, doar, părea că nu ne pasă
Căci reunisem viețile-amândouă.
Cu care, separat, plecând de-Acasă,
Am colindat prin ani întregi de rouă
Cu o iubire de-ntregire-atrasă.

Direcția 5 - Cel Mai Frumos Cadou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Zâmbesc atunci când n-am cuvinte,
Când chipul tău îmi vine în minte,
Cum încerci să imiți tot ce fac.

Mă tachinezi, că mă cunoști,
Cu tine, anii-s mai frumoși,
Îmi dai iubire și nu sunt sărac.

Problemele privesc din spate,
Tu ai o inimă aparte,
Dai un sens unui om rătăcit.

Ai toate visele-n privire,
Și mă surprinzi cum știi mai bine,
După atâta timp, încă azi.

Și aș recrea,
Aceeași zi, de-ai vrea,
Să mă cunoști din nou,
Cel mai frumos cadou.

Zâmbesc atunci când n-am cuvinte,
Când chipul tău îmi vine în minte,
Cum încerci să imiți tot ce fac.

Mă tachinezi, că mă cunoști,
Cu tine, anii sunt mai frumoși,
Îmi dai iubire și nu sunt sărac.

Și aș recrea,
Aceeași zi, de-ai vrea,
Să mă cunoști din nou,
Cel mai frumos cadou.

Dario - Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Știu că de multă vreme nu am mai scos nimic
Dar din cenușă-am revenit și mă simt pregătit
Să continui ce în sezonul pierdut îmi părea incipit
Dar m-am trezit în simțuri native, mi-am regăsit,
M-am regăsit!
Copil pierdut printre extreme, frustrări și frici
M-am lovit la cap dar în jurul lui tot n-am păsărici
Tu poți să pici de zece ori și să te ridici
Diferența e măcar că eu pot să mă car de-aici
N-am stat izolat de lume-n vârful muntelui
Dar am căutat chei pentru lacătele sufletului
Am descoperit că mintea-i unealta cea mai de preț
Și-am educat-o până nu m-a mai dat cu capul de pereți
Am aflat că dacă ești normal ești considerat bolnav mental
Nu știu ce etalon au ei dar deja mi-e clar
Că dacă nu fac nimic o să văd oameni tot mai rar
Și prea mulți se-ndreaptă cu pași mari, dar n-au habar
Că prezentul e de fapt ancora pentru viitor
Vreau să le dau puterea tuturor, nu să fiu salvator!
Am un vis și mă țin de el că altfel am prea mult de pierdut
Mi-am așternut drumul căci deja planul făcut
Știu cine sunt, ce scop am și prin câte am trecut
Ca să nu-mi creez un rezultat crunt, de temut
Îmi permit să greșesc ca să-nvăț, dar să nu uit
Că iubirea-i rezonanța deci când vă cânt vă aud!

Direcția 5 - Am Știut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am știut că ești tu de cum te-am zărit
Am știut că ești tu de cum mi-ai zâmbit
Am știut că ești tu
Am știut că ești cea care apare în vis
Care mă aștepta și știa că am să vin
Am știut că ești tu
Am știut că-ntr-o zi gândul va întâlni sufletul
Am știut că exiști, azi mă bucur că ești, și ești tu
Am știut că-ntr-o zi versul va întâlni cântecul
Am știut că suntem jumătăți din întreg, eu și tu.
Tulburarea din glas, licărirea din ochi, șovăiala din basm
Toate îmi spun la un loc, toate îmi spun, că ești tu
Am știut că ești tu, hărăzită să vii
Să-mi alinți sufletul să mă împaci, să mă-mpingi
Să fiu eu, să fiu tu.
Am știut că-ntr-o zi gândul va întâlni sufletul
Am știut că exiști, azi mă bucur că ești, și ești tu
Am știut că-ntr-o zi versul va întâlni cântecul
Am știut că suntem jumătăți din întreg, eu și tu.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Redescoperit, Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stau mult cu mine însumi, de un timp
mă caut
şi încerc să mă găsesc,
că nu m-aveam până acum
-uitat de când eram copil de anotimp-
în veşnic căutări de drum.
Mă răspândesc
sunet-cuvinte, cum susurul curgând.. de-un flaut.
Mă redescopăr
cum n-am fost vreodată
-ca peştele ce-l căutam sub lespedea de piatră-
şi-am bucuria să mă-nşirui
pe-un papirus,
ecenzurat de niciun virus
şi s-acopăr
din golurile ce-am.. să nu mă nărui.
Ce interlocutor;
mă minunez pe zi ce trece
cum pot altul să fiu,
să mă transpir sudoare-n pergament,
să-ncerc un nou, la Nou şi Vechiul Testament,
tulburător,
convins că fiecăruia-i dator să-ncerce
şi n-am intenţia să demonstrez că-s unicul şi cel mai viu!.
Mă-ncerc în pilde,
adunate dup-un crez de-al meu,
ce-s poate expirate,
căci pare-se nu am citit de-ajuns,
să am răspuns..
Mă vizualizez un Prometeu,
să redescopăr Maupassant printre Mathilde..
măcar o parte, nu pe toate.
Şi nici pretenţii n-am
-că nu-mi servesc-
în fond doar mie-mi scriu,
să mă incit
cu sufletul ce-n trup am răstignit
şi-acum îl regăsesc
fără tam-tam
şi pe tăcute.. cum se bea un rachiu..
Şi mă extaziez la faptul că nu-i prea târziu
şi că mă spovedesc la mine însumi, cât mă ştiu
că-s încă viu.. Reînviu!
17. 02. 2011

DMC - Hai Că Plec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hai că plec, nu mă mai uit în spate
Când destul în urma mea au fost doar lacrimi vărsate
Amintiri uitate, lăsate în trecut
Pic, mă ridic, mă scutur, o iau de la capăt rupt.
Nu fug, eu merg, las totul în urma mea
Nimeni nu mă vrea, deci e mai bine așa
Pa, hai că plec și nu mai vin înapoi
M-am săturat să stau în ploaia voastră plin de noroi
Am fost bun cu voi
Când am avut, v-am ajutat
Când nu am avut nimic, toți m-ați uitat
Nu, nu m-am supărat, doar că v-am ținut minte
Nu credeam că faceți așa, m-ați lăsat fără cuvinte
Vă iau sufletul în ținte
Nu mai am milă pentru nimic
Plec și nu mă mai întorc
Sunt conștient de ce zic
În sufletul meu e frig
Și nimeni nu mă încălzește
Poate fac o greșeală
Dar orice om greșește
Poate că sunt eu, sau poate că nu
Poate că mă mint, sau poate că nu
Poate că am rămas, sau poate că nu
Hai că plec, și nu mă mai întorc acum
Am plecat, îmi văd de drum
Nu mai stau, nu sunt nebun,
Că poate într-o altă viață
Am să vă spun, rămas bun
Amintiri uitate, vise spulberate
Trădători în spate, nimeni pe care îl pot numi frate
Da-te la o parte, asta nu e lumea mea
Mă pierd în ea și nici nu știu ce caut eu de fapt aici
Mă pierd în lumea mea, m-am retras acolo sus
Cu versurile mele scriu de la răsărit până la apus
Nu sunt dus, doar că asta nu e lumea mea
Hai că plec, nu mă mai întorc, e mai bine așa
Într-o lume alb-negru,
Eu sunt pata de culoare
Visul meu vrea să zboare peste mii de hotare
Oare va ajunge să se împlinească-n viitor,
Cel mai bun MC, de-aici de sub tricolor
Hai că plec, caut ce nimeni nu poate să-mi ofere
Am plecat, în final vă spun..
La Revedere!!!
Poate că sunt eu, sau poate că nu
Poate că mă mint, sau poate că nu
Poate că am rămas, sau poate că nu
Hai că plec, și nu mă mai întorc acum

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - De M-Aș Regăsi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie;
Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie.
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee..
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate..
N-ascultă nimeni, n-am la cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt..
Mă doare imens sufletul ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi..
Că fila-i de.. lemn, fără trecere-n.. vămi!.
Nu mă mai regăsesc poezie;
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe..
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.
Mi-am pierdut tot ce-aveam
C-am plecat, nu mai sunt prahovean..
Mi-am pierdut tinerețe;
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.
Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc..
.. Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!..
.. Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-..
„Este plecat primu-edil, în filozofie..”..
Nu mă mai regăsesc Dumnezeu;
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.
Mi s-a luat preotul, spovedanie,
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc..”Ducă-mă pe pustiu”..
Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu,
Eu.. Și n-am niciun drept la evlavie!?!