Și acum suntem doar niște simpli străini
Am învățat să zâmbesc și plin de spini
Vine noaptea, lumini multe
E-un trip ciudat, cu vorbe multe
Și mi-e dor, da’ nu știu de cine
Probabil că mi-e dor doar de mine
Privește-mă în ochi, să vezi că sunt pierdut
Da’ n-o să pun stop la ce am început
Nu-mi aud vocea, e liniște totală
E cam ciudat și pe mine mă înfioară
Așa că lasă-mă să plutesc ușor
Închid ochii-ncet și încep să zbor
Reușesc să fac tot ce îmi doresc
Mă ambiționez, e greu să mă opresc
E greu să mai iubesc, e greu să mă feresc
Dar nu e niciodată greu să zâmbesc.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc.
Sunt prea tânăr ca să fiu normal
Alerg după un vis și reușesc într-un final
Am tras ani întregi să mă regăsesc
Totuși nu știu unde sunt, e ceva firesc
Da’ te las pe tine să simți durerea
Eu nu mai simt nimic, d-aia spune-ți părerea
Stau liniștit când e multă agitație
Stau liniștit, e cea mai tare senzație
Fac ce fac, da’ trec de toți
Nu-ncerca să mă oprești, că n-o să poți
Întorc Pământul invers ca să obțin ce vreau
E drumul meu, pornesc, nu mai stau.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai știu cine ești, nu, nu
Nu mai știi cine sunt, nu, nu
Nu ne mai cunoaștem aproape deloc
Am plecat, nu mai suntem pe același loc.
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc, nu
Nu mai suntem pe același loc
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de alienare și distanțare într-o relație, dar și dorința de regăsire personală și ambiția de a-și urma propriul drum. Vorbește despre evoluție și schimbare, despre cum oamenii se pot îndepărta unul de celălalt în timp.