Știu că de multă vreme nu am mai scos nimic
Dar din cenușă-am revenit și mă simt pregătit
Să continui ce în sezonul pierdut îmi părea incipit
Dar m-am trezit în simțuri native, mi-am regăsit,
M-am regăsit!
Copil pierdut printre extreme, frustrări și frici
M-am lovit la cap dar în jurul lui tot n-am păsărici
Tu poți să pici de zece ori și să te ridici
Diferența e măcar că eu pot să mă car de-aici
N-am stat izolat de lume-n vârful muntelui
Dar am căutat chei pentru lacătele sufletului
Am descoperit că mintea-i unealta cea mai de preț
Și-am educat-o până nu m-a mai dat cu capul de pereți
Am aflat că dacă ești normal ești considerat bolnav mental
Nu știu ce etalon au ei dar deja mi-e clar
Că dacă nu fac nimic o să văd oameni tot mai rar
Și prea mulți se-ndreaptă cu pași mari, dar n-au habar
Că prezentul e de fapt ancora pentru viitor
Vreau să le dau puterea tuturor, nu să fiu salvator!
Am un vis și mă țin de el că altfel am prea mult de pierdut
Mi-am așternut drumul căci deja planul făcut
Știu cine sunt, ce scop am și prin câte am trecut
Ca să nu-mi creez un rezultat crunt, de temut
Îmi permit să greșesc ca să-nvăț, dar să nu uit
Că iubirea-i rezonanța deci când vă cânt vă aud!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regăsirea de sine după o perioadă dificilă, importanța dezvoltării personale și a învățării din greșeli. Artistul își exprimă dorința de a inspira și oferi putere celorlalți, concentrându-se pe prezent ca ancoră pentru viitor.