Refugiu

Grigore Alexandrescu – Viața Câmpenească

de

Viața câmpenească.Așa, simplă viețuireEu știu să o prețuiescȘi de acea fericireVoi bucuros să-ți vorbesc.Dar florile și verdeața,Apusul și dimineața,Și fluierul câmpenesc,Cu patimi, cu chinuri grele,Cu starea inimii mele,Nicicum nu se potrivesc.Departe de-acele locuri,Ce poate m-ar fi-nsuflat,De țărăneștile jocuriCe-adesea m-au încântat,Cuprins de nemulțumire,De grija și de mâhnire,De soarta mea ocolit,În rele ce mă-mpresoară,Ce gânduri, idei omoară,Duhul … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Fuga

de

Mi se făcuse milă de dușman,apoi mi se făcuse greață.Nu mă încred nici în sentimenteși rațiunea mi-a devenit străină.Credeam că suntem acasăcând a venit ordinul de plecare.Cât de mult crezusem în pământși cât mă înfricoșase deșertul din aer.Picioarele tale iubitepurtau mereu o veste bună –te-am luat în spinareși aerul a devenit patria noastrăde origine.

George Bacovia – Decembrie

de

Te uită cum ninge decembrie.Spre geamuri, iubito, privește –Mai spune s-aducă jăraticȘi focul s-aud cum trosnește.Și mană fotoliul spre sobă,La horn să ascult vijelia,Sau zilele mele – totuna –Aș vrea să le-nvăț simfonia.Mai spune s-aducă și ceaiul,Și vino și tu mai aproape; –Citește-mi ceva de la poluri,Și ningă… zăpada ne-ngroape.Ce cald e-aicea la tine,Și toate … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Poveste Din Fanar

de

Hei, cruntă soartă avuse Hamza Surul!Striga un menestrel pe drumul din văioagă.Și doar slujbașii ceții îl îndemnau la șagă,și numai vinul aspru îi domolea conturul.Ce viață ostoită în dorul de stihie,cât zbucium verde-n steagul ce-și purta,cum drămuia odoare când focu-și domolea…și cine, de nu vinul, îl ostoia-n pustie?.Când se născuse Hamza, în satul dintre vii,într-un … Citește mai mult

Peter Huchel – Șosele, Șosele

de

Amurg strangulatAl unei vremi ce se surpă!Șosele, șosele.Răspântii ale refugiului.Ogaș de căruțe peste ogorulCare cu ochiiCailor omorâțiA văzut cerul în flăcări.Nopți cu plămâni plini de fum,Cu aspre răsuflări de fugari,Când împușcăturiSfârtecau amurgul.Prin fața porții dărâmateAu trecut fără zgomot cenușă și vânt,Un foc,Care mesteca ursuz întunericul.Morți,Azvârliți peste șine,Cu strigătul înfundatCa o piatră în cerul gurii.O neagră,Zumzăitoare … Citește mai mult

Eugenio Montale – Vidul

de

A dispărut și vidulunde odată puteai să te refugiezi.Acum știm că și aerule o materie care ne apasă.O materie imaterială, lucrul cel mai răucare putea să ni se-ntâmple.Nu e destul de plin pentru că trebuiesă-l populăm cu fapte, cu mișcăripentru a putea spune că-i aparținemși nu vom scăpa niciodată de el, chiar morți.Să-nțesezi cu obiecte … Citește mai mult

Eugenio Montale – Leagă-ți Pe Țărmul Arzător

de

Leagă-ți pe țărmul arzătorcorăbii de carton și dormi,stăpâne prunc: ca să n-auziprea rele spirite ce navighează-n stoluri.Din spatele grădinii zboară bufna,iar fumuri de pe case sunt poveri.Clipa ce ruinează luni de muncă lentăvine: acum își sparge vraja și-o sfâșie ilar.Pășește despărțirea: probabil fără zgomot.Cel ce-a clădit-o resimte condamnarea.E timpul ca doar barca să-și caute salvarea.Tu … Citește mai mult