Jorge Luis Borges - Elogiul Umbrei
Bătrânețea (acesta-i numele pe care i-l dau ceilalți) / poate fi timpul fericirii noastre. / … →
Bătrânețea (acesta-i numele pe care i-l dau ceilalți) / poate fi timpul fericirii noastre. / … →
Aromată ca un ceai de mate concentrat, / noaptea apropie depărtări rustice / și golește … →
Întredeschisă, poarta. / Pe cine caută-această / Lumină? Umbra curge. / Transpare, se retrage / … →
Îți iubesc sprâncenele, părul, te dezbat pe coridoarele / de-un alb pur, unde se-alintă fântânile … →
Lună plină în copaci / – peste drum / închisoarea. / Traducător Iulian Leonard →
Cine sunt? Mă uit în oglindă și pare / În stare să schimbe realitatea, dar … →
Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare / că cerul e negru și … →
La distanță de-un ceas de vestitul popas, / Pe-o potecă urcând și cu setea luptând, … →
Mi-a șoptit, aseară, vântul, / La ureche, ca o boare: / „Mâine dorm, îți dau … →
Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea, / e tristă, abătută, și caută ceva / … →