Reflecție - Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Castelul Nimănui

E-nchis castelul tău, sunt zăbrelite / Ferestre, turnuri, uși de altădat’, / Iar zidurile sale … →

Luna își ascunde după șură / Chipul ei de soarele focos. / Din văzduh o-nfiorare … →

Așa, acum să mă răfuiesc cu mine / Lumea s-a scurs ca ochii, ochii s-au … →

Ceasu’ se-nvârte, zici c-a luat-o razna și inima-mi bate-nzecit / Pe stradă nu-i nimeni, nimeni … →

Unde sunt încă copacii / abandonați mai mult seara, / ca indolență / ultimul tău … →

Cei ce sunt vechi în ținut s-au sculat iarăși primii / să împingă oblonul și … →

Poate vorbi oglinda? / Oglinda poate vorbi! / Oglinda vrea să te privească dis-de-dimineață cercetător, … →

Vizita inopinată. / Căzut cu parașuta în Piața Lahovary / mă caut, mă-ntreb și nu … →

Despre această trădare / nu pot să tac!. / Dormeam cu lampa-n același iatac, / … →

Iată, din țara celor mai îndepărtați sori / M-am întors. / Și eram într-un loc … →