Reflecție - Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Matei XXV, 30

Primul pod pe Constitución și, la picioarele mele, / Zgomotul trenurilor care țeseau labirinturi de … →

Pătruns-au zorii. Oglinda se desface / Și adevărul vrea o nouă zare. / Fără-a-și trăda, … →

Alo, alo / Este cineva acolo? / Căci nu aud niciun sunet / Singur, singur … →

hambarul, înotând / în o mare / de frunze suflate de vânt. →

În ținutul ramurilor ude, / Mugurii n-au îndrăznit să crape, / Stropii sunt priviți ca … →

Ceva se-ntâmplă. Liniștea pădurii / E altfel: curioasă și mirată / Căci, în cabana mică … →

Sus, pe cerul nopții, iată-le plecând, / Aripi ce se-nalță în umbriri de stele, / … →

Priveam în întuneric şi-i ascultam tăcerea / În care, printre note cu aripi de pustiu, … →

Ce-ar mai fi viața fără să te cânt / Neagră arătură, scump muncit pământ? / … →

Ai mei m-au învățat să fiu bun și respectuos, / Mai lasă harfele! Capu-n sus, … →