Ion Caraion - Cu Coarnele-n Fereastră și Coada Răsucită
De după stâlp, afară, se pișe câte-o vită. / Sosește-o oră a serii ce-nfășură subțire … →
De după stâlp, afară, se pișe câte-o vită. / Sosește-o oră a serii ce-nfășură subțire … →
Măreț obosită, Dunărea intră în mare / dulcele împreunându-se cu amarul. / Zgomot nu este. … →
Netimpul strică strugurii / Marea are zgomot de munte. / Zgomotele au miros de mare. … →
Ceața-i o linie. Spațiul se termină într-un copac. / Tren de noapte. Pasăre undeva. / … →
Arborii se destramă subțire / în coaja lor: de tingire. / Despre cine nu plânge, … →
Falduri. / Somn mult, din pluşuri. Vid în stal. / Vegherea sticlei, drept cortină. / … →
Valul. / Dâra de spumă / a valului / pe plaja / presărată / cu … →
Tu privești în geam și vezi cum se-ndepărtează / Lumea ce ți-e dragă, la care … →
Fiind încă pustiu, / strălucind în inima fără grai / a peregrinei, / pătrund în … →
Pierderea ochiului. / Aș ciocăni cu unghia până când / n-aș mai avea unghie, / … →