Eugenia Miulescu - Tihnă
Iată, / Eu eram glasul celui / Ce-a strigat în fântână. / Numele tău l-am … →
Iată, / Eu eram glasul celui / Ce-a strigat în fântână. / Numele tău l-am … →
Poate că nu erau inutile / atâta osteneală / atâta durere. / Și poate crede … →
Focul de artificii al vremii rele / va fi murmur de stup seara târziu. / … →
… așa să fie. Un sunet de trompetă / dialoga cu roiul stufăriș. / În … →
Grădinarul / se hrănește cu ciuperci de gunoi / excelente, după spusa lui, / au … →
Pe bolta săracă de frunze / se duc și vin șoarecii în perfect echilibru. / … →
Mai scriu / și-acum. Apucat. / Bat la țanc prin dorsala cuantelor. / Le-am cucerit. … →
Cel ce aspiră încă să-şi rostească / sensibila trăire-n poezie, / cel invitat la cina-mpărătească … →
Ascult ecoul într-o cameră fără suflet, / Merea o virgulă p-acolo, să te lase-n cuget. … →
Din Cantos. / Așa că dintre degetele mele țâșnesc vițele / Și-albinele de polen îngreunate … →