Versuri corectate și adnotate
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,Pe când în largul lumii cutreierai semeț,Pe când cu lănci și scuturi, cohortele străine,Te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,Când floarea tinereții își scutură podoaba,Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! (x2) Eu … Citește mai mult
Eu, cel mai tânăr dintre uceniciiTriunghiului, mi-am răsucit încetprivirea înăuntru. Ochi al fricii,îl vezi și astăzi?.. Marele profet,ucis de noi, aseară, cu tăișul,stă încă între noi, intact, ascunsca iepurele în mărăcinișulîn care botul vulpii n-a pătruns.El umblă încă-n noi: pe fiecarene sfâșie cu dinții, proferândun cântec ce-ar părea a răzbunare,dacă n-ar fi neomenesc de blând.Acuma … Citește mai mult
Aș fi scăpat de apriga arsurăprin chiar săgeata și prin însuși darul,dar viața mi-o sporește seniorul,pe cât durerea-I spornică-n măsură.De-a fost mortală prima lovitură,cu ea, un sol trimisu-mi-a Amorul,ce-a zis: iubește, arde, altfel zborulnu-l vei cunoaște, către bolta pură!.Eu sunt cel ce te-a-ntors, în anii tinericu ochii suferinzi spre frumusețeace-i călăuză celor vii spre ceruri.
Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă-nfioarăacele gânduri care vin temutecerându-mi seama zilelor trecutece niciodată nu se mai repară.Dragi, că-naintea morţii îmi spun iarăcă trecere sunt stările plăcute,şi triste, că la vârstnici, cum ştiut e,păcatelor iertarea este rară.Nu-i mult, când e promisiunea-Ţi lege,să cred că de ne-ntârzie căinţaTu tot ne ierţi, o, Doamne, din iubire?Dar, totuşi, … Citește mai mult
Cum nu te poți desprinde de splendoare,la fel tu nu poți să nu fii miloasă;dar când a mea ești, pasă,nu poți să nu-mi sortești din spini cununa…Astfel mergând într-una,cu mila frumusețea ta, sfârșitullor fi-va și-asfințitulbiet sufletului meu, mult arzătorul.Când duhu-mi, despărțitul,la steaua-i dă să zboareslăvindu-și seniorulce omului când moareîi dă nemuritoarezări de odihnă ori de … Citește mai mult
Cine mai poate așteptarenașterea ruinelor uitatede tine și de mine și de toți?.E unul undeva aproape,atât de-aproapecă nu-i mai știm povarauitării ce o poartăpentru noiîn piept.El cu răbdare, piatră peste piatră,renaște totce am pierdut demult!
Un ocean de întuneric se revarsă pe întinsulnesfârșitului tristeții celor care n-au știutsă-și îmbrățișeze viața.Visul mâinilor pe cruce nu înduplecă menireadespărțirii de pe munte,unde raza sângerie se prelinge în izvoareunde-a apelor răbdare sapă vaduri de morminte.Un ocean de valuri negre se revarsă pe nisipulînsetat de ne-mplinirea dragostei îmbrățișarerătăcită-n timpul ei.Și cum se prăvale-n vale, totul … Citește mai mult
Am cunoscut și glorie și teamănu mă mai mir, nu sper și nu mai potși zaua sorții mele se destramăei capul meu îl vor, atâta tot Pieri și giulgiul proaspăt de lanugotoți aștrii tinereții au apusia-mă la tine, viața mea înjug-ola plugul tău răzbunător, Isus Aici trăim în burta unui peșteeu m-am luptat să-i scap … Citește mai mult
Iată, îți dau un cuvântși cu el îți dau lumeași nu-ți cer nimic,umaisă ții minte Cuvântul.Atât.Îți dau înțelepciuneade a regăsi tot ce vei pierde;tu dă-mi numai râsultăupentru totdeauna.Ca și cum zilelear începe deodată să zboare,ca și cumstolular fi tot mai sus.Îți dau aripisă te iei după ele,tu dă-mi numai ultima talacrimă.Atât.Acum gata.Am ajuns la ultima … Citește mai mult
Tu ierți păcatela care nici gândimnoi am văzutalbele porțiprin care se intră în păcatce-nfricoșată aventurăsub anatema veșniciei.Tu iartăcă încă te-nțelegemacum trăimînconjurați de nori și stele stinsede îngeri fără aripiîn timp ce ne-nfășoarăo ploaie sublunarăde reci inimi.Se umple potirulne-ngăduitelor speranțesunt călător printre pustiuriîn umbră de sărmane schituriși închinate mănăstiriurmezi drumul de mestecenisupus la vântulce suflă prin … Citește mai mult