rau – Versuri.pro

Dimmu Borgir - Arzi În Iad (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bun venit în tărâmul abandonat
Intră, copilul meu, ia-mă de mână
Aici nu este muncă sau joacă
Doar o datorie să plătești
Trebuie să spui doar 5 cuvinte
În timp ce cobori în jos, jos, jos
O să arzi în iad
O, arzi în iad.
Nu pot crede toate lucrurile pe care le-am făcut greșit în viață
Fără să încerc măcar am trăit pe lama unui cuțit
Bine, m-am jucat cu focul, dar nu vreau să mă ard
Pentru tine, propriul sine, așa că eu cred că e timpul pentru o cotitură
Înainte să ard în iad
O, să ard în iad.
Uită-te bine în adâncul inimii tale; spune-mi ce vezi?
Este neagră și întunecată, este cum vrei tu să fie?
Depinde de tine; care vrei să-ți fie soarta
Fă alegerea căci mâine s-ar putea să fie mult prea târziu.
Nu asculta răul, nu
Nu privi răul, nu
Nu renunța la rău
Nu vorbi de rău, nu
Nu te gândi la rău, nu
Joacă-te cu răul, căci eu sunt liber

' - Outro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu se comportă parcă n-ar avea familie
Mama, sora, soție, copil mic, frație
Vorbesc cu morții, etalează spaime din strigat
Hai, dă-te la furat în fața la copil, ești beat
Hai, dă-te din jurat, Duminica și de-njunghiat
Mai fa și farmece-n morții tăi de posedat
Rubia ta-i dependentă, rea și materială
Și diavolul te freacă-n cur că-ți place morișiala
O vorbă bună n-ai mai spus și tu de 4 ani
De schizofrenizat și de pahare nu mai am
Vorbești de pușcărie de parcă ai vorbi de rai
Cu brisca de pateu mă-ameninți beat că tu mă tai
Când ai coșmaruri noaptea ți-e frică de întuneric
Și vocea din cap îți răsună-sună luciferic
Și părul tău pe mână se ridică cam misteric
Auzi grohăituri, halucinezi și ai vedenii

Draghita Sebastian - Epilog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Teren de joacă-n față fermecat,
Pe-un cer frumos, albastru-imaculat.
Plutind, un vultur maiestos surâde,
Dar plânge-năuntru fiindcă vede
Cum jos, lipsiți de libertate și de toate,
O mână de nefericiți la rândul lor ar plânge,
Când un război absurd suflete frânge,
Crează animale, monștrii și alți nebuni,
Înlocuiește spiritele calde cu hoarde de păgâni,
Transformă ce-am primit, un paradis teluric,
Făcându-l prin păcat o simplă sferă de cărbuni.
Inconștienți, de rău ghidați din umbră,
Treptat acaparați de propriul întuneric
Prin șoaptele perfide, demonic aruncate
De diavolul ce râde, exact ca un nemernic,
Văzând turma de oi cu suflete secate,
Și-acei ciobani mișei, care, cu o față mândră,
Îndreaptă fix pe hău aproape-ntreaga turmă.

Dragos Miron - Coșmar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

(Yea) Nu mai stau sub pat
M-am mutat, acum sunt la tine-n cap
Ești la fel de naiv, credeai că ai scăpat?
Îți aduci aminte? În noaptea asta am programat să cinăm în iad
(yeah) Aveai un suflet minunat, părea curat, păcat, ce,
nu-ți aduci aminte când ți l-am pătat?
Râdeai și mă lăsai s-o fac
Acum de ce te mai ascunzi, ți-e rușine cu cine ești de fapt?
Lasă-mă s-o fac din nou
O să-ți redau scrisul din nou, înapoi,
Știi că ți l-am mai dat.
Îi auzi, te vor așa cum te-am creat
Bea din băutura mea și demonstrează-mi că nu m-ai trădat
Ești unicat, normal că te privesc ciudat
Puteai să reușești de atunci dar nu m-ai ascultat
Ești cel mai încăpățânat, de-asta te-am ales pe tine
Nu uita, eu te-am ajutat.
Dar ai plecat, Îl vrei pe Dumnezeu
Știi că nu te pot lăsa să faci asta
Acum m-ai enervat
N-o să te iert. De ce? Te-am mai iertat
Da, m-am mai iertat, acum dispari știu ce vrei să-mi faci
Nu mai vreau să beau cu draci, să dorm cu gândaci
Știu cum vrei să mă atragi
Îmi știi slăbiciunile, toate minciunile
Vrei să m-amețești să-mi uit rugăciunile
N-o să poți să faci asta la toți, că unii le
zic și dacă le coși gurile
Dar tu nu poți vedea minunile, dispari!
Ești o creatură varză
Dragoș nu te mai vrea, încă te mai visează

Vasile Alecsandri - Prutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prutule, râu blestemat!
Fă-te-ai adânc și lat
Ca potopul tulburat!
Mal cu mal nu se zărească,
Glas cu glas nu se lovească,
Ochi cu ochi nu se-ajungă
Pe-a ta pânză cât de lungă!
Lăcustele când or trece,
La ist mal să se înece!
Holerele când or trece,
Pe la mijloc să se-nece!
Dușmanii țării de-or trece,
La cel mal să se înece.
Iar tu-n valurile tale
Să-i tot duci, să-i duci la vale
Pân’ la Dunărea cea mare,
Pân’ în Dunăre și-n mare!

Li Po - Muntele Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă întrebi de ce locuiesc pe muntele verde;
Zâmbesc și nu răspund, pentru că inima mea este lipsită de griji.
Așa cum frunzele de piersic curg în avalul râului și sunt duse nu se știe unde,
Eu trăiesc într-o lume aparte – care nu se află întru totul printre oameni.

Puiu Codreanu - Eu Pe Toți I-Am Ajutat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu pe toți i-am ajutat.

1.
Eu pe toți i-am ajutat
De-aia Dumnezeu mi-o dat
Mi-o dat bani și mi-o dat casă
Și-o nevastă credincioasă.

2.
Dacă faci la lume bine
Dumnezeu ține cu tine
Dacă faci la lume rău
Nu te-ajută Dumnezeu.

3.
Fiecare are-o cruce
Și cum poate-așa o duce
Pentru tot ce facem rău
Ne-a judeca Dumnezeu
Dar oricum vine sfârșitu’
Și-om gata cu dușmănitu’.

Eugenio Montale - Cu-al Vieții Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:
Era râu gâtuit ce clocotește,
Era o frunză ce se răsucește
Uscată, era calul prăvălit.
Bine n-am cunoscut, decât minunea
Întredeschizând divina Indiferență:
Era statuia calmă-n somnolență
De-amiază, norul, și șoimul în înălțimi zvârlit.

Edgar Allan Poe - Râului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În cristalul tău luminos și clar,
Apa vagabondă și leneșă, iată
E stema de fulger a podoabei ce-n dar
Îți dau cu inima neferecată,
A lui Alberto șagalnica față;
Îți tremură unde mai tare când ea
Privește imaginea-i geamănă..
Atuncea-nzăuatul râu
Cu drăguțul ei seamăn;
În inima ei, ca-ntr-un val,
Chipul lui adânc stă ascuns –
Inima ei care tremură razelor
Ochilor lui care-au pătruns.
Tr. Emil Gulian

Daniel Vişan-Dimitriu - Iubirea Din Umbra Pădurii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O, râu șerpuitor, te știu de-o viață
Ducându-ți apele-n necunoscut!
Privindu-te, în mine se dezgheață
Tot ce-a iernat prin gânduri, din trecut.
Și-ntineresc, mă simt din nou pădure
Cu ramuri ce te-alintă de pe mal,
Făcându-ți unda blândă să îndure
Călătorii de frunze în aval.
Când te vor însoți-n călătorie,
Din visurile mele-ți vor șopti
Cât îmi doream ca viața să ne fie
Aceea-n care ne-am putea iubi.
Veți curge împreună spre finalul
În care vă veți pierde sub alt cer.
Eu n-am să-l pot privi. Rămân pe malul
Cu dragostea… în umbra ce-ți ofer.