randunele – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - Barza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sus, pe Argeș, pe la munți,
Au rămas codrii cărunți;
Jos, pe vale, prin zăvoi,
Se cobor turme de oi,
Iar un cuc cu pană sură
Și-a spus numele din gură:
“Cu-cu!”.
De prin garduri, de prin vii,
Cintezoii aurii
Zis-au din ciripitură
Unei tufe de răsură:
“Soro fă, deșteaptă-te
Și spre soare-ndreaptă-te,
So-ro!”.
Iar prin crânguri s-aud semne
Ghionoaia taie lemne,
Gaița, într-o gârneață,
Se proclamă cântăreață,
Iar din mreaja somnului
Ies gândacii Domnului
Roșii!..
Chiar și hanul de la drum,
Iarna fără fir de fum,
Vara făr-de călători,
Toamna făr-de cântători,
S-a umplut de rândunele
Ce-au adus vara cu ele
Caldă.
Iar prin lanul răsărit
Merge vestea c-a sosit
Craiul diminețelor,
Paznicul fânețelor,
Și-ar fi tras pe-un vârf de leasă
Jos la doamna preoteasă..
Ci-ne-i?

Dinu Flamand - Ioana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când fetița mea clipește și rândunelele își iau zborul
de pe streașina genelor ei,
când se decide să șteargă crusta realității
începe cu florile de pe covor: le stropește cu apă să crească
și se deschide o grădină de galben prin care plutim cu toții,
însă ea pansează rănile cerului unde s-a rănit de pământ,
ascunde în buzunar un nor.
Nu ne mai ia în seamă
încearcă să pună ordine în anotimpuri și-n cifre:
toamna se poate numi „doamna”, trei urmează lui șaptesprezece,
degetele sunt câtă frunză și iarbă, unghia de la inelar
este pește.
Amețim de atâta cruzime;
ne cerem degetele noastre în număr de cinci
prin câte tertipuri de pedagogie!
Atunci eu dau din colț în colț să-i explic
ce este durerea (vaca lacrimilor), de ce stoarce
ea apă din noi, atunci eu
așez cercul pe una din laturi, iau din aer aerul
și-l încălzesc în pumni, răstorn camera, pun tavanul
unde i se cuvine, trag prelata la loc;
cu tramvaiul-tramvai, cu muntele-munte, cu
pâinea-pâine și cu toate celelalte (știți dv.), de la verde spre cenușiu.
Nu mă miră că plânge.
— „Vino să-ți spun ceva la ureche” și vâj-vâj îmi răstoarnă în pavilion un austru cu miei cârlionțați, lobul urechii mele se-nfioară ca o fecioară vizitată la glezne de-un rău de martie.
Nu mă miră că rade

Doina Lavric - Pe Deasupra Casei Mele (Foaie Verde Trei Smicele)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Foaie verde trei smicele,
Pe deasupra casei mele
Trece-un stol de rândunele,
Dar nu-i stol de rândunele,
Că-s tot dragostile mele,
Dragostile de an-vară
Le-am uitat pe prisp-afară,
Nu știu vântul le-a luat
Ori porcii mi le-au mâncat.

Ion Pillat - Rândunelele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe pagina de cer senin, de-o oră,
Un Dumnezeu – pe semne caligraf –
Ne-ncurcă-n scriitura lui sonoră
Şi taie zarea-n dungi de telegraf.
Apoi ne prinde-n ele câte una
Ca buchiile dintr-un alfabet.
Şi-n cerul vânăt de amurg ca pruna,
Când le citeşti – te pomeneşti poet.

Giuseppe Ungaretti - Tihna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Strugurii sunt copți, arat e câmpul,
Muntele se desprinde de nori.
Pe oglinzile prăfuite ale verii
Căzută e umbra,
Printre degetele nesigure
Lumina lor e clară,
Și de departe.
Cu rândunelele fuge
Sfâșierea de pe urmă.

Mihai Eminescu - De Ce Nu-Mi Vii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așază bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?.

O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!.

Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne plimbam prin văi și lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?.

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei..
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!.

Căci tu înseninezi mereu
Viața sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!.

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Și lanurile sunt pustii..
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?.

Mircea Streinul - Meteorologie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Barometrele campestre cari le știu,
nu au arcuri de oțel, și nici argintul viu
nu svâcnește-n ele.
Bunul Dumnezeu, cum a-ngrijit de toate cele!.
Vrei să știi de-o fi în lanuri soare
mult? Citește-n jocul rond de rândunele:
dacă aripa se-nscrie bine, fac prinsoare
că vei căuta răcoarea serii, –
la toamnă s-or aprinde-n ramuri merii
și vei spune – pentru-a câta oară? –
„Caldă strașnic fu această vară!”
Unchiul nostru al lui Pascoli zicea:
„Stele liniștite, dimineața va ploua”.
***.
Când văd cum plugurile ară,
fierul lor îl simt în mine
și-alerg cu cerul peste seară
ca să strig spre el: „Vecine!”

Sara Teasdale - Au Să Vină Ploi Line

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Au să vină ploi line, cu iz de pământ,
Rândunelele-au să zboare, licărinde în vânt;
Și broaște în smârcuri au să cânte în noapte,
Și pruni au să-albească-ntr-un clocot de lapte;
Prigori îmbrăcați în peneluri ce ard
Au să fluiere, galeși, cocoțați pe vre-un gard;
Nimeni n-o să știe de război, n-o să știe
Nici măcar atunci când n-o să mai fie.
Nu i-ar păsa Firii, pasăre sau pom,
Dacă n-ar rămâne pe lume nici un singur om;
Și chiar Primăvara, în zori deșteptată,
N-ar afla de moartea noastră vreodată.

Salvatore Quasimodo - Ploaia a Sosit la Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ploaia a și sosit la noi,
răscolește văzduhul tăcut.
Rândunele-nfioară stinsele ape
ale măruntelor lacuri lombarde,
zboară ca pescărușii zvâcnind după pești;
peste gardul livezilor fânul își poartă mireasma.
Încă un an s-a stins arzând,
fără o plângere, fără un strigăt
care să-nvingă o zi pe negândite.

Margareta Sterian - Zbor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce sărbătoresc rândunelele
sau ce jelesc rândunelele azi,
zburând ca scoase din minți
în jurul zidului-nalt,
izbindu-se una de alta,
zdrobindu-și de ziduri delicatele aripi?
Vertiginos coboară și urcă
ocolindu-se, căutându-se între ele,
înconjurând ca pe o sfântă iesle
zidul incandescent în soare.
De ce se-ndepărtează și se-ntorc în același loc,
parcă ar căuta ceva,
parcă cineva mult așteptat n-a mai venit,
parcă nu vor să creadă într-un astfel de sfârșit.