Versuri corectate și adnotate
Adevărurile simple,curajosul ce le strigă,au fost spuse, nu o dată,de furnic și de furnică.Dar furnica și furnicul,care nu mai au hodină,nu le-au spus cu frunza verde,ci le-au spus cu rădăcină.Rădăcina crește-n hume,rădăcina crește-n stâncă,rădăcina crește-n sufletși-n cuvânt mai crește încă.Și frumoasele-adevăruriau trecut astfel prin vremecătre viața anonimă,către veșnice poeme.
Foaie verde de-o sulfina (bis)La Tismana-n tr-o gradina,Mi-a prins dorul radacina (bis)..Dorul vreau iau cu mineRadacinile-l tin bine, (x2 bis)Dorul vreau sa-l bag in casaRadacinile nu-l lasa..As voi sa-l bag in tinda,Ramurile-i dau de grinda, (x2 bis)
De-ar fi fost să-mi aleg, pentru viața dintâi,Între-adânci rădăcini și-apăsări de călcâi,Aș fi vrut un gigant, un Sequoia să fiu,Să trăiesc mii de ani, tot mai multe să știu.Să învăț de la cer tot ce e de știut,De la ape și vânt, tot ce-i necunoscut,De la viața în zbor, cum se poate plutiCând pământul, în … Citește mai mult
Toate vorbele dragiPe care tu și eu ni le-am spusȘi-au croit drumPână în inima universului.Într-o bună zi,Ele vor cădea peste noiCa o ploaie ce murmură șoptit,Ajutându-ne să renaștemDin propria rădăcină.
Foaie verde de sulfină,La Tismana-ntr-o grădinăMi-a prins dorul rădăcină.Dorul vreau să-l iau cu mine,Rădăcinile mi-l ține.Dorul vreau să-l iau acasă,Rădăcinile nu-l lasăCă mi-e dragostea frumoasă.Și-aș voi să-l bag în tindă,Ramurile-i dau de grindă.
Adevăratul Nume nu seamănă cunici un altul!Condiționalul și Non-condiționalulse deosebesc doar după nume:Non-condiționalul e sămânța, Condiționaluleste floarea și rodul.Cunoașterea e ramul și Numele e rădăcina.Privește, și vezi unde e rădăcina: fericirea va fi a tacând ajungi la rădăcină.Rădăcina te va conduce la ramură,la frunză, la floare și rod:E întâlnirea cu Domnul, e atingerea desăvârșirii,este împăcarea … Citește mai mult
Cât ar fi să pătimeștiLimba să n-o părăseștiCât e lumea de frumoasăMai frumos este acasăTe cunosc cărărileOamenii și zărileSă ai grai, să ai un numeE singura dreptate-n lumeLumina nu-i luminăCând ești smuls din rădăcinăViața e un legământCu strămoșii din mormânt.
Ca să te-ating, târâș pe rădăcină,De zeci de ori am dat cete-o tulpină,În câmp, în dâmb, în râpi și-n pisc,Viu când mă urc, și trist când iar mă isc.Am fost un pai și am răzbit în munte,Molift înalt și mândru că pui puntePe creștet, din lume către veac.Și-am ascultat bătaia-i de tictac.Hrănit cu piatră și-adăpat … Citește mai mult
Într-o zi de vară, lină, călduroasă,Răspândind în vale umbră răcoroasă,Frunzele pe arbor vesel dănţuiauŞi cu zefiraşii astfel se şopteau: Dulce e viaţa frunzelor, când ele,De rouă lucinde, mândre, tinerele,Lumea înverzescŞi o răcoresc.Călătorul pacinic, obosit de cale,Oricând se arată în a noastră vale,Sub arbor el stăRepaos de-şi dă.Mândre fetişoare locul vin să prindă,Vrând la umbra noastră … Citește mai mult
Străbunii mei au fost și suntPlămadă din acest pământ.Odihnesc în veșnicieSub această strămoșească glie.Sarica de pe umerii ciobanului din deal,E blana ce-o purta pe spate Decebal.Pieptarul meu cusut în cântec și alean,E platoșa de-argint a lui Traian.Azi ochii lor albaștri strălucescÎn pagină, ca un ponor ceresc.În brazii care suie drept,Le-a crescut când mâna, când inima … Citește mai mult