Adevărurile simple,
curajosul ce le strigă,
au fost spuse, nu o dată,
de furnic și de furnică.
Dar furnica și furnicul,
care nu mai au hodină,
nu le-au spus cu frunza verde,
ci le-au spus cu rădăcină.
Rădăcina crește-n hume,
rădăcina crește-n stâncă,
rădăcina crește-n suflet
și-n cuvânt mai crește încă.
Și frumoasele-adevăruri
au trecut astfel prin vreme
către viața anonimă,
către veșnice poeme.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre adevărurile simple, dar profunde, care sunt transmise de elemente umile ale naturii, precum furnicile. Aceste adevăruri cresc și se înrădăcinează în suflet și cuvânt, ajungând să influențeze viața și să inspire creații artistice.