prunc

Zaharia Stancu – Nașterea

de

Păstorii se întorceau în somn pişcaţi de purici.Îngerii n-au sunat din trâmbiţe,Nu s-au cutremurat înălţimile,Magii îşi iubeau pe covoare moi ţiitoarele.Dar vitele în adevăr rumegau paie,Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,Şi în vreme ce ochii lui Iosif creşteau văpaie,Pruncul trandafiriu a prins a plânge.

Zorica Teodosia Laţcu – Colind

de

Azi e praznic luminos,E Crăciunul cel voios;Prunc mic Domnul S-a făcutŞi în iesle S-a născut.Toţi creştinii prăznuiescŞi de Prunc se veselesc.Dar Soborul de FecioareNu mai are sărbătoare.Că petrec în greu necazŞi cu lacrimi pe obraz.Sunt hulite şi orfane,Prigonite şi sărmane.Fără Mamă-fără Frate,Prin străini împrăştiate.Maică Sfântă Prea CuratăMila mare ţi-o arată,Lasă-ţi Îngerii să zboare,Peste neagra închisoare;Mamei … Citește mai mult

Leo Butnaru – Lentile

de

Pruncpe cândprin străvezimea unghiilorca prin niște lentileurmăream probabil mișcareapropriului meu sângepropriei mele vieți atât de inconștienteîncâtmai eram aproape ca nefiind… –mirare Doamnetocmai de unde poți face să pornească un poem – din încăaproape neființa omului…

Ștefan Hrușcă – Naltu-I Cerul și Adânc

de

Naltu-i cerul și adânc,Maica leagănă un prunc,Jos în ieslea somnului,Fiul Domnului.Și tat’ cântă, până-n zori,Când coboară peste flori,Și pă fața straiului,Roua Raiului.Dormi pruncut până-ți va fi,Răstignirea-n plină ziȘi-apoi trista-ngropăciune,Floare de tăciune.Doar așa Cerescul Tată,Cu-nvierea așteaptă,Te va smulge relelor,Steaua stelelor.

Ancelin Roseti – Unul Câte Unul pe Scări

de

Sufletele cad, unul câte unul, pe scări,lovindu-și înălțarea: „Nefericească-ne sarea din adâncuride mări!”.Supus sunt nașterii mele, de-a lungul și de-a latul —mă arde înaltul, și apele mint, cât în lună și-n steleși-n rădăcină de timp…!Cu sine cu tot, voi smulge adâncul,din cer și pământ, din inima mea,pe unde se plimbă înghețați de păcat,lumina în brațe … Citește mai mult

Vladimir Nabokov – De Crăciun În Peșteră

de

În Betleem noapte-nghețată,Cătam oița ce-am pierdut.În peșteră privii – de-odatăO vedenie am văzut.Strângea ca menghine smolitePalmele care-au alintatFețe de lemn negeluiteLemnarul Iosif încântat.Zâmbetul blând spre Prunc, MariaÎl îndrepta ca înspre Rai,Cu dânsa toată veșniciaÎmprospătea albastrul strai.Iar Pruncul văzul în luminăCu nimb din aurii săgețiÎl înălța din lumea-n tinăSpre cerul Său cu norii creți.Și cunoscui, de … Citește mai mult