Naltu-i cerul și adânc,
Maica leagănă un prunc,
Jos în ieslea somnului,
Fiul Domnului.
Și tat’ cântă, până-n zori,
Când coboară peste flori,
Și pă fața straiului,
Roua Raiului.
Dormi pruncut până-ți va fi,
Răstignirea-n plină zi
Și-apoi trista-ngropăciune,
Floare de tăciune.
Doar așa Cerescul Tată,
Cu-nvierea așteaptă,
Te va smulge relelor,
Steaua stelelor.
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea lui Iisus, anticipând sacrificiul său viitor și speranța în înviere. Este o baladă despre credință, soartă și promisiunea salvării.