În Betleem noapte-nghețată,
Cătam oița ce-am pierdut.
În peșteră privii – de-odată
O vedenie am văzut.
Strângea ca menghine smolite
Palmele care-au alintat
Fețe de lemn negeluite
Lemnarul Iosif încântat.
Zâmbetul blând spre Prunc, Maria
Îl îndrepta ca înspre Rai,
Cu dânsa toată veșnicia
Împrospătea albastrul strai.
Iar Pruncul văzul în lumină
Cu nimb din aurii săgeți
Îl înălța din lumea-n tină
Spre cerul Său cu norii creți.
Și cunoscui, de ei alături,
Păstor ce făuream un hram,
Cu clopoțel, lână de-omături
Mioara ce o căutam.
Sensul versurilor
Piesa descrie scena nașterii lui Iisus în peștera din Betleem, evidențiind rolul lui Iosif și al Mariei. Pruncul este văzut ca o lumină care ridică omenirea spre cer.