Versuri corectate și adnotate
Închipuiri și speranțe neroadeDau sens așteptăriiȘi trecutul dă roadeFructe din sezonul uităriiCând vorba prinde viațăȘi în minte începi să simțiFurtună și ceațăSimți cum frica te-ngheațăȘi te minți.Te minți.Alchimist al eteruluiMereu acolo-n drumFiință a geruluiVânzând culori de fumȚine adevărul în zaleÎn umbra neștiinței.Cu prețul în metaleFăurește o lume,Oameni strânși sub un numeCu arme letaleCu porniri visceraleSpre … Citește mai mult
Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…” (Marcu 1:2b).Când se-ntorcea istoria spre soareŞi era mântuirii-abia mijea,Un glas de tunet, cu înflăcărare,Vestea o cale ce se deschidea.Intra în eră AntemergătorulCe cobora prin timp din prorocii,Să pregătească el, Botezătorul,O cale pentru Cel din veşnicii.Vorbea de pocăinţă şi iertare,Despre mărturisire şi botez,Iar vorbele, … Citește mai mult
Am întâlnit un profet;Ducea în mâiniCartea înțelepciunii.„Domnule, i-am spus,Lasă-mă să citesc”.„Copile…” a început el…Eu: „Domnule,Să nu mă crezi copil,Căci multe știuDin ce-i acolo;Multe, da, da…”.El a surâsApoi a deschis carteaȘi mi-a întins-o,Mă mir și azi cum n-am orbit pe loc.
Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,Dar poate că-i mai bine blestemată,Dar poate că la marea judecatăÎn zdrențe, eu voi fi.Cu aurul curat asemănatăSau cu o za de cavaleri purtatăÎn sfinte bătălii.Pe sârmă acrobatul când se-aratăEl trebuie să uite că odatăN-a fost imensul hău.Deschis sub talpa lui înaripată!Profetul nu se plânge niciodată,Slujind pe zeul său.
De când Judecătorul SfântPrivirea de proroc mi-a dat-oCitesc în ochi de pe pământŞi răutatea şi păcatul.Eu Dragostea am proclamat,Ale-Adevărului lumine –Apropiaţii mei turbatCu pietre aruncau în mine.Pe cap cenuşă-atunci mi-am pusMilog lăsai lumea vicleanăŞi iată că-n pustiu sunt dusAvând din cer, ca păsări, hrană.Legea Celui Etern păstrândSupusă mi-i orice jivină,Mă-ascultă stelele sclipindVesel cu raze de … Citește mai mult
De când eternul creatorMi-a dat puterea de-a şti toate,Citesc în ochii tuturorDoar patimă şi răutate.Am propovăduit iubireŞi adevăr am căutat,Dar cei din preajmă-mi, răi la fire,Cu pietre-n mine-au aruncat.Scârbit, cenuşă-n cap mi-am pus,Fugind de oameni în pustie.Ca păsărilor, Cel-de-susDe grijă-mi poartă-acum şi mie.Urmând eterne-orânduiriM-ascultă orice vietateŞi stelele cu vii sclipiriLa vorba mea stau smirna toate.Prin … Citește mai mult
Larg deschiși în viziuni profunde,Luminoși de flăcări ce-ntreținJudecăți ce crud nu-l pot pătrunde, –Îi sunt ochii sub sprâncene crunte.Și-n lăuntrul său cuvinte-afundeSe și înalță iar și vin,.Ale sale nu (căci ale saleBlânde și-ocrotind s-ar pierde-n van),Altele, mai dure: roci, metale,Mistuindu-le ca un vulcan,.Ca din gură lui, un crater parcă,Să le-azvârle, blestemând mereu;Pe când fruntea-i, ca … Citește mai mult
Pe un munte-ntr-o țară foarte-ndepărtată,Stă un om cu ochii-nchiși și spune ce ne-așteaptă.Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebun,Căci vorbele lui sunt ca niște lovituri de tun.El stă singur și liniștit,Dar în ochii lui închișiVede al lumii asfințit,Nebunul cu ochii lui închiși.Zilele trec una după alta sus pe munteȘi vocea lui se-aude clar spunând foarte … Citește mai mult
Pe un munte într-o țară foarte îndepărtatăStă un om cu ochii-nchiși și spune ce ne așteaptă.Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebunCăci vorbele lui sunt ca niște lovituri de tun. El stă singur și liniștitDar în ochii lui închișiVede a lumii asfințitNebunul cu ochii lui închiși. Zilele trec una după alta sus pe munteȘi vocea … Citește mai mult
Profetul.Am fost proroc, pe drumul din pustie,Când zilele mureau, nemângâiete.Am fost proroc, izvor de apă vie,Toți m-ați băut, de friguri și de sete.Un vaier surd din veacuri depărtateVenea la mine-n noapte să mă cheme,Și mă găsea cu buze-nfrigurateDin plânsul vostru împletind blesteme.Iloți flămânzi de pâine și de soare,În carnea mea eu v-am dospit fiorul,Și despicând … Citește mai mult