Pe un munte-ntr-o țară foarte-ndepărtată,
Stă un om cu ochii-nchiși și spune ce ne-așteaptă.
Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebun,
Căci vorbele lui sunt ca niște lovituri de tun.
El stă singur și liniștit,
Dar în ochii lui închiși
Vede al lumii asfințit,
Nebunul cu ochii lui închiși.
Zilele trec una după alta sus pe munte
Și vocea lui se-aude clar spunând foarte multe;
Lumea cea-ntreagă se-oprește să-l asculte,
Îl crede un nebun ce-ndrugă multe vorbe-absurde.
El stă singur și liniștit,
Dar în ochii lui închiși
Vede al lumii asfințit,
Nebunul cu ochii lui închiși.
Sensul versurilor
Un om izolat, considerat nebun, are viziuni despre viitorul sumbru al lumii, dar nimeni nu-l ascultă. El reprezintă vocea ignorată a adevărului, văzând declinul iminent în timp ce ceilalți sunt orbiți de ignoranță.