Închipuiri și speranțe neroade
Dau sens așteptării
Și trecutul dă roade
Fructe din sezonul uitării
Când vorba prinde viață
Și în minte începi să simți
Furtună și ceață
Simți cum frica te-ngheață
Și te minți.
Te minți.
Alchimist al eterului
Mereu acolo-n drum
Ființă a gerului
Vânzând culori de fum
Ține adevărul în zale
În umbra neștiinței.
Cu prețul în metale
Făurește o lume,
Oameni strânși sub un nume
Cu arme letale
Cu porniri viscerale
Spre abisuri mentale.
Vor totul să cadă
Să poată să vadă
Când praful coboară
O primă dovadă
Când gândul omoară
Tot gândul e pradă
Când crima-i ușoară
În crimă-or să creadă
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iluziilor și a auto-amăgirii, sugerând că oamenii preferă să creadă în minciuni confortabile decât să accepte adevărul dureros. Metaforele alchimistului și a lumii create cu prețul în metale subliniază ideea manipulării și a controlului prin promisiuni false.
