pribegie – Versuri.pro

Octavian Goga - Am Fost

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am fost logodnicul durerii,
Cobzarul cu aceleași strune,
Ce-și țese cântecu-nvierii
Din stihuri de îngropăciune….
În noaptea mea înviforată,
Drumeț îndrăgostit de soare,
Am fost o harfă spânzurată
Pe-o strașină de închisoare….
Zidit din lacrimi și dezastre
Eu am vestit o lume nouă,
Voi mi-ați dat vaietele voastre,
Eu v-am dat inima mea vouă.
În zile lungi de pribegie,
Biet rob lovit de biciul urii,
Eu am purtat de-o veșnicie
Prea mult blestem în cerul gurii….
Mirarea deci să nu vă prindă,
Căci azi subt tâmpla mea căruntă,
Nu e nici zumzet de colindă,
Nu sunt nici chiote de nuntă…

Marian Cozma - Amară-i Străinătatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cântă cucu-n mărăcini
Pleacă tinerii români
Of, mai doamne, greu e dorul
Să muncească pribegii
Rămân satele pustii
Of, mai doamne, greu e dorul.

Refren:
Geaba-i pământ roditor
Românu-i tot călător
Amară-i străinătatea
Geaba-i aur în Carpați
Că românii-s tot plecați
Amară-i străinătatea.

E chin viața omului
Când pleacă din casa lui
Of, mai doamne, greu e dorul
Să muncească la străini
Și pe mult și pe puțin
Of, mai doamne, greu e dorul.

Refren:
Geaba-i pământ roditor
Românu-i tot călător
Amară-i străinătatea
Geaba-i aur în Carpați
Că românii-s tot plecați
Amară-i străinătatea.

Plânge inima-n român
Când pleacă și ai lui rămân
Of, mai doamne, greu e dorul
Și nu-i vede atâția ani
Pentru o mână de bani
Of, mai doamne, greu e dorul.

Refren:
Geaba-i pământ roditor
Românu-i tot călător
Amară-i străinătatea
Geaba-i aur în Carpați
Că românii-s tot plecați
Amară-i străinătatea.

Mihail Steriade - Pribegie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Simțeam un dor nelămurit de a pleca
spre « undeva »
în zi de vară,
când păsările-n sân de crâng
aleanurile-n cânt își plâng.
O, doru-n straie de melodie clară!..
Și am pornit ; nu știu
de-aveam în minte grija ca s-ajung
spre-un sat, nici gândul că-o să fiu
pribeag
pe-un drum necunoscut și lung.
Și m-am lăsat în voia lui ca să mă poarte..
aceleași căi te duc spre-același țel :
Orice cărare duce înspre moarte,
cum înspre viață duc aceleași vechi cărări.
Trecui doinind prin lunci, pe dealuri,
mă odihnii în iarba moale, ca în șaluri,
apoi am dat de-un lan cu grâne coapte
ce se-ngâna cu vântu-n șoapte ;
și m-am oprit.
Pe după deal îngenunchease soarele..
și pentru că venise-aproape de pământ
își risipea și aurul și-odoarele
pe care i le dase Tatăl Sfânt.
Și cum priveam spre lan, văzui pășind
un moș cu ochii-albaștri strălucind,
purtând pe brațe snop de grâu scânteietor ;
și-n măreția de-asfințit
mi s-a părut că-i Dumnezeu care-a venit
să-și ia din rodul minunatului ogor.

Johann Wolfgang Von Goethe - Binecuvântare la Drumeție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vin iarăși anii lungi de pribegie,
Și-ngândurat el face orice pas;
Nu cântă, să se roage nu mai știe,
Dar când poteca-i grea, un scurt popas
Fac ochii lui încețoșați, martirii,
În inima-i și-n inima iubirii.

Jorge Luis Borges - Unui Poet Saxon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Northumbria-n zăpada a zărit-o
Și-a pașilor tăi urmă a uitat.
Se scurg de-atunci apusuri ne-ncet.
Prăpastia-ntre noi au adâncit-o.
Tu, frate-n umbră lentă-ai cizelat
Metafore cu spade-n largul mării,
Cu spaime în desișul depărtării
Și-urâtul pribegiei adunat.
Cum aș putea să-ți aflu-nfățișarea?
Sunt lucruri de uitare doar păstrate.
Nicicând nu voi cunoaște-acestea toate.
Zadarnică-mi rămâne cercetarea.
Tu drumul pribegiei l-ai urmat.
De fier ți-e cântul ce ni l-ai lăsat.

Daniel Vişan-Dimitriu - Zborul Spre Lumea Primei Lumini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deasupra mării triste-a depărtării,
Se-aud chemări spre țărmul cunoscut,
Din înălțimi ce par că s-au pierdut
În orizontul negru-al înserării.

Sunt păsări ce se-ntorc din pribegie
Și își îndeamnă aripile-n zbor
Spre un meleag mai ademenitor
Decât oricâte-n lume pot să fie.

E lumea cu dintâia lor lumină,
Aceea de-nceput, de primă zi
În care, în menirea lor de-a fi,
S-a încrustat cuvântul „rădăcină”.

În calea așternută pe sub stele,
Plutesc ușor, de parcă ar visa
La fericirea verii ce-ar urma
Și la căldura clipelor acele.

Mai au o zi, în raiul lor s-ajungă,
Ferindu-se de cer și de pământ,
De nori și de furtuni, cu un avânt
Ce, oboseala-n aripi, o alungă.

Se-arată zorii și, de peste mare,
Un țărm de-un verde crud, încântător,
Le-ademenește îndelungul zbor
Spre zări ce le așteaptă-mbietoare.

Daniel Vişan-Dimitriu - Rugă Pentru Ea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privesc, din cerul unui vis,
Un trup ce doarme liniștit,
Părând că-n viață-i mulțumit,
Iar tot ce ar mai vrea, a scris:
E-o rugă scrisă pe-nserat
Din gândurile care-au fost
Prin ce va fi și noul rost
Când sufletu-i va fi plecat.
Destinataru-i Dumnezeu
Și-i scrie doar c-ar vrea să fie
Nu suflet într-o pribegie
Prin depărtatul Elizeu,
Ci vânt, Ei lacrima să-i ia,
Când se va scurge pentru el,
Ori înger gata de duel
Cu viața, dac-o va durea.
„Iar când se va-ntâmpla, odată,
S-o chemi, în fața Ta să stea,
Mă lasă, Doamne, lângă Ea
La Dreapta Judecată!”

Stefan Enasel Romascanul - Mămică Dragă și Bună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mămică dragă și bună
Asta-i seara de pe urmă
Ce-o petrec singur departe
Aici în străinătate
Mâine-acasă mă pornesc
Că de dor mă prăpădesc, mamă
Mai greu ca doru tău nu-i
Pe fața pământului, mamă.

Greu îi dorul de nevastă
Ce inima îmi apasă
Dorul de copii mă frige
Aștept ”tată” să mă strige
Dor de sat și nemurele
Îmi aduce-n suflet jale, of dor
Toate le duc mai ușor
Ca dorul părinților, of dor.

În viață ni-o fost dat mie
Să pornesc în pribegie
Să-mi caut noroc și parte
De tine mamă departe
Și te-am lăsat singurea
Cu jalea și lacrima, mamă
Cântecul în sân am pus
Și-mi cânt dorul pe ascuns, mamă.

Dar pornesc acasă mâine
Și-oi face pe drum trei zile
Nu vin mai bogat ca altu
Dar nici să mă râdă satu
Am muncit, anii s-au dus
Bătrânețea v-o ajuns, mamă
Multe toți am îndurat
Și dorul ni-o măcinat, mamă
Dar eu trag nădejde azi
Să te sărut pe obraz, mamă
Să te strâng la piept în prag
Să-ți sărut mâna cu drag, mamă

Maria Ciobanu - Zorilor, Zorilor (Bocet)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zorilor, zorilor,
Voi, surorilor,
Să nu vă grăbiți
Și să năvăliți
Până s-o găti
Și s-o primeni
Dalbul de pribeag
Că pleacă din prag,
Mai stați până mâine
Ca să-și ia o pâine,
Pâinea să-i ajungă
Că e calea lungă,
Să-și ia vin din vie
Pentru pribegie
Și călătorie
Că e pe vecie.
Vremea vremuiește,
Dalbul pribegește
Că e călător
Din Țara cu Dor,
Țara Doinelor.

Tita Barbulescu - Dimineața Mă Sculai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dimineața mă sculai,
Drumu-n codru apucai,
În codru pe-o cărăruie,
Nimenea să nu mă știe,
Numai cucul frățior
Și privighetoarea-n zbor,
Că și cucu-i tot ca mine
Singur și n-are pe nimeni.
Când vine primăvara
Cucu-ncepe a cânta,
Dar eu n-am la cin’ să cânt
Că-s singură pe pământ,
Fără frați, fără surori,
Fără niciun ajutor,
Singurică prin străini
Ca floarea prin mărăcini.
Că neicuța m-a lăsat,
M-a lăsat și a plecat,
Dar eu nu vreau ca să cred,
Ziua, noaptea mi-l aștept,
Întreb lumea bună, rea
De l-a văzut undeva,
Tot cu ochii lăcrimând,
După neica suspinând.
Umblu și mă pribegesc,
Liniștea eu nu-mi găsesc,
Umblu singură prin lume
Și n-am dorul cui mi-l spune,
Nici pădurea, nici izvorul
Nu poate să-mi stingă dorul.