Mămică dragă și bună
Asta-i seara de pe urmă
Ce-o petrec singur departe
Aici în străinătate
Mâine-acasă mă pornesc
Că de dor mă prăpădesc, mamă
Mai greu ca doru tău nu-i
Pe fața pământului, mamă.
Greu îi dorul de nevastă
Ce inima îmi apasă
Dorul de copii mă frige
Aștept ”tată” să mă strige
Dor de sat și nemurele
Îmi aduce-n suflet jale, of dor
Toate le duc mai ușor
Ca dorul părinților, of dor.
În viață ni-o fost dat mie
Să pornesc în pribegie
Să-mi caut noroc și parte
De tine mamă departe
Și te-am lăsat singurea
Cu jalea și lacrima, mamă
Cântecul în sân am pus
Și-mi cânt dorul pe ascuns, mamă.
Dar pornesc acasă mâine
Și-oi face pe drum trei zile
Nu vin mai bogat ca altu
Dar nici să mă râdă satu
Am muncit, anii s-au dus
Bătrânețea v-o ajuns, mamă
Multe toți am îndurat
Și dorul ni-o măcinat, mamă
Dar eu trag nădejde azi
Să te sărut pe obraz, mamă
Să te strâng la piept în prag
Să-ți sărut mâna cu drag, mamă
Sensul versurilor
Un bărbat plecat departe de casă își exprimă dorul profund pentru mama sa, familie și satul natal. El se pregătește să se întoarcă acasă, sperând să își aline dorul și să își revadă persoanele dragi.