Prevestire – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Prevestire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ah, Doamne, Doamne, mult mi-e teamă!
Azi-noapte a căzut o stea,
Căzu din cer, căci adormise
Un înger care o păzea.
Spun oamenii pricepuți acuma
Și vorba află crezământ,
Că trebuie să moară fata
Cea mai frumoasă pe pământ.
Ah, Doamne, Doamne, mult mi-e teamă,
E văduv cerul de o stea
Mă tem că-mi va muri iubita
Sunt îngerii geloși de ea…

Mircea Micu - Presimțiri Nocturne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se risipește mama, bătrânii meri îngheață,
Tot mai atent stau noaptea când luna mă răsfață.
Aștept din depărtare o pasăre să vină,
O pasăre de taină păstrată pe retină.
Și nu am somn de-o vreme și teama mea respiră
În crinul tremurând precum o liră.
Ea va veni odată, spre dimineață, când,
Voi fi tăcut și rece și gol ca un mormânt.
Ea va intra, firește, prin geamurile groase,
Cu ciocul ca o spadă, cu ghearele întoarse.
Și stând pe etajeră, cu trupul ei diform
Va aștepta zburlită și mută să adorm.
Se risipește mama, simt asta după cum
Bătrânii meri îngheață în nopțile de scrum.

Civic Rebels - Sub Zborul Corbului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce stai lângă mine, corbule,
zile, nopți și amiezi?
De ce stai lângă mine, corbule,
întoarce-te în codrii verzi!
Din coama dealului spre golul muntelui, umbra nu vrei să-mi pierzi,
Din coama dealului spre plaiul muntelui, umbra tu nu-mi mai pierzi.
Și nu-mi ești nici strajă, corbule,
chiar de mereu mă însoțești,
Nu-mi ții de strajă, corbule,
de fiare nu mă ferești!
Lași lupii din vale să mă-mpresoare,
Din brad mă privești și aștepți,
Și stai iscoadă doar le-oi cădea pradă,
Din brad mă pândești și aștepți!
Zboară departe, corbule,
știu de ce mă înconjori!
Sângele-mi curge și rana mă frânge,
Pleacă! nu am să mor!
Îmi dai târcoale și-mi ieși în cale,
Pleacă! nu am să mor!

Heinrich Heine - Imagini de Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un vis tulburător, cumplit,
M-a fermecat și m-a-ngrozit.
Mai văd frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.
Parcă-o grădină se făcea…
Voios, dădeam să mă plimb prin ea.
Privit de flori, simțeam în zi
Nestăvilite bucurii.
Și păsări ciripeau în cor
Senine cântece de dor –
Și-un soare roșu, auriu
Smălțase flori în licăr viu.
Mireasma ierbii sui-n vânt,
Văzduhu-adie lin și blând.
E totul zâmbitor și pur
În frumusețea dimprejur.
În câmp de flori, în fața mea
Un puț de marmură albea
Clătind un alb veșmânt, aici
O mândră fată se ivi.
Un dulce chip, un chip de rai,
Cu ochii blânzi, cu păr bălai;
Iar chipul ei mi s-a părut
Străin – și totuși cunoscut.
Spăla copila mea de zor
Și-un cântec îngâna ușor:
„Curgi, tu apă, curgi din plin,
Spală-mi pânza cea de in!”.
Mă-ndreptai încet spre ea
Șoptind: „Ia spune-mi, fata mea,
Tu, mândră cum o alta nu-i:
Acest veșmânt o fi al cui?”.
„Fii gata! Ăst veșmânt de tort
Va fi cămașa ta de mort!”
Abia vorbise fata – și
Ca spuma totul se topi.
De vraja visului răpit,
În codru des m-am pomenit.
Copacii se-nălțau spre cer;
Stăteam îngândurat, stingher….
Auzi! Din funduri de păduri,
Ce sunet surd, ca de securi!
Zoresc prin crâng, răzbat pieziș,
Și iată-mă-ntr-un luminiș.
În verde crâng, în fața mea,
Un vechi stejar se înalța –
Și iată! Mândra, iar și iar,
Cioplea în trunchiul de stejar.
Cu barda-n trunchi tot dând și dând
Îngâna fata mea un cânt:
„Toporașule-topor,
Fă un scrin încăpător!”.
Și iar m-apropiai de ea
Șoptind: „Ia spune-mi, fata mea,
Copilă mândră ca-n povești:
Tu scrinul cui îl meșterești?”.
Rosti grăbită: „E târziu!
Fac pentru tine un sicriu!”
Abia vorbise fata – și
Ca spuma totul se topi….
Și se făcea apoi că sunt
Pe un pustiu, pustiu pământ
Și nu știu cum s-a întâmplat
Că stam acolo-nfiorat….
Când tocmai dădeam să mă desprind,
Văd parcă-o dungă-n zări albind.
Mă-ndrept spre ea, mă-ndrept grăbit –
Și iată! Chipul ei vrăjit.
Cât poți vedea, sta dalbă, ea,
Săpând adânc cu o cazma.
Nu cutezam spre ea să cat:
Frumoasă – dar m-a-nfiorat.
Săpând adânc, săpând de zor,
Un cânt ciudat îngâna-ușor:
„Sapă, sapă cu tăiș,
Groapa-n lat și în lungiș!”.
Mă-ndreptai încet spre ea
Șoptindu-i: „Spune-mi, fata mea,
Copilă minunată, zi:
Cu-această groapă ce-o fi?”.
Rosti grăbită: „Fii bărbat!
O groapă rece ți-am săpat!”
Abia vorbise fata – și
Deodată groapa se lărgi,.
Și când zăresc al gropii fund,
Simt reci fiori cum mă cuprind,
În bezna de mormânt deschis
Mă prăbușesc – și sar din vis.

Heinrich Heine - Stăpână E Astăzi Furtuna pe Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stăpână e astăzi furtuna pe mare
Și haina de spumă și-o pune;
În valuri lovește cât poate mai tare,
Iar ele se-nalță nebune.
Din neagra-nălțime o ploaie-n turbare
Sălbatic torentele-și mână,
Căci noaptea bătrână voiește, se pare,
Să-năbușe marea bătrână.
O pasăre sus pe catarg s-a oprit,
O clipă să stea să respire
Și bate din aripi țipând răgușit
A tristă și rea prevestire.

Zdob si Zdub feat Irina Rimes - Sânziene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noaptea de sânziene
În lumina lunii
Cine mi-i ursitu’
Astăzi o să-mi spună.
Am s-arunc cununa
De flori peste poartă
Și-o să știe ursitu’
Unde pașii-și poartă.

Noaptea de sânziene
Arde-n facle focul
Voi citi în flăcări
Unde mi-e norocul.
Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.

Noaptea de sânziene
Își dansează luna
Cântecel de vrajă
Prin păduri răsună.
Flăcăi peste flăcări
Sar și-i frige focul
Va veni norocul
Când i-o fi sorocul.
Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.
Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.
Toată noaptea până-n zori
Soarta voi citi în flori
Ce va fi în viitor
Toată noaptea până-n zori.
Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.
Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.
Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.
Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.
Sânziene

Eusebiu Camilar - Nourul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Neguri sure lunecă pe zare
Sciții vin în șiruri lungi de care.
Noaptea în câmpia lor cerească
Își dejugă vitele să pască.
Și le-njugă iarăși cărăușii
Pe la răsăritul găinușii.
N-am avut aici nici car, nici boi.
Când veți cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.
Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, să-i aud lătrând,
Clopotele să le-aud sunând.
Mă voi coborî peste păduri
Să v-aud mânia din securi.
Printre culmi îmi voi târî spinarea
Voi veți spune: vine-ntunecarea.

Tudor Arghezi - Musafirul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

MUSAFIRUL.
Un păianjen mi se lasă
Din tavan, pe fir, pe masă,
Și se-ntoarce iar pe fir.
– „O să ai un musafir”,
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe când el își țese plasa,
Suind de-andaratele,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de față,
Că jucând mereu pe ață,
Se desprinde, se agață
Și-nnodând să nu și-o rupă,
Ți-a căzut de sus în supă.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980

Konstantinos Kavafis - Pașii Eumenidelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În palatul lui doarme Nero
liniștit, inconștient și fericit –
la zenit, în plină robustețe-a cărnii,
în frumoasa vigoare-a tinereții.
Larii lui, în schimb, n-au liniște.
Tremură micii zei ai căminului,
trupurile lor minuscule încearcă
să se ascundă, să se-ndepărteze, să dispară.
Fiindc-au auzit un zgomot cumplit –
vacarmul infernului prevestitor de moarte –
venind de pe scări și îndată
Larii înfricoșați, cu toată divinitatea
lor bolnăvicioasă,
au ghicit, au presimțit, au recunoscut
îngrozitorii pași ai Eumenidelor.

Ion Pillat - Prevestire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă aplec pe tine ca pe arătură,
Plugarul însetat de verde grâu.
Va crește spicul galben până la brâu,
Când totul m-amăgește și mă fură?
Ce n-am putut eu spune, prins în frâu
De zile grele, oare altă gură,
Destăinuind un suflet de răsură,
Va limpezi-o-n glas curat de râu?
Mi-ești, fiule, clopot sfânt în care
Aștept să sune ceasul meu deplin
Când voi porni spre umbră și uitare –
Cum stă legat de cer un peregrin,
M-așez și eu cu sufletul în zare,
Chemându-ți limba grea ca un destin.