De ce stai lângă mine, corbule,
zile, nopți și amiezi?
De ce stai lângă mine, corbule,
întoarce-te în codrii verzi!
Din coama dealului spre golul muntelui, umbra nu vrei să-mi pierzi,
Din coama dealului spre plaiul muntelui, umbra tu nu-mi mai pierzi.
Și nu-mi ești nici strajă, corbule,
chiar de mereu mă însoțești,
Nu-mi ții de strajă, corbule,
de fiare nu mă ferești!
Lași lupii din vale să mă-mpresoare,
Din brad mă privești și aștepți,
Și stai iscoadă doar le-oi cădea pradă,
Din brad mă pândești și aștepți!
Zboară departe, corbule,
știu de ce mă înconjori!
Sângele-mi curge și rana mă frânge,
Pleacă! nu am să mor!
Îmi dai târcoale și-mi ieși în cale,
Pleacă! nu am să mor!
Sensul versurilor
Piesa descrie o confruntare cu moartea, simbolizată de un corb care așteaptă sfârșitul personajului. În ciuda stării precare, personajul refuză să cedeze și alungă corbul, afirmând dorința de a trăi.