Nicolae Labiș – Cireșul
E pomul cel mai vechi de-aici, crescutDin sâmburele ce, poate (cine știe?),Vreun trecător l-a lepădat în lut,Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.Pe coaja aspră are negre răni,Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foameȘi totuși el mai dăruie pomeniÎn orice an, de sclipitoare poame.Crengi răsucite-și clatină la vânt,Înalt, cu coaja arsă, bătrânească,Mai poate el … Citește mai mult