poezii - Versuri.pro

William Shakespeare - Sonetul XVII

Cine-mi va crede versu-n viitor? / Era cu al tău farmec împlinit. / Poezia-n timp … →

De ce mi-e versul fără strălucire, / Mereu acelaşi şi nemlădiat? / De ce nu … →

Admit, de muza mea nu ești legat, / Deci poți, fără constrângeri, să citești / … →

Dacă nimic nu-i nou și tot ce este / A fost, creierul nostru mult prea … →

Unora – / asta înseamnă că nu tuturor. / Nici măcar celor mai mulţi, doar … →

N-am știut că sunt părinți, / Care au copii cuminți, / De când lumea-i pe … →

De ce să scriu sonete azi, când veacuri / De gesturi tandre-au devenit istorii, / … →

Precum în largul mării corabia s-oprește, / Când vântul nu mai suflă și pânza pe … →

Nefericirea-i că ești scrisă, / și tragicul, că ești în vers. / Sonetu-mi vinde margarete, … →

Poezie, acest ulcer de-a curmezișul beregatei. / Poezie, acest vultur care-ți curăță craniul. / Poezie, … →