Versuri corectate și adnotate
Sonetul este-un leu culcat pe labe,E uraganul ce pândește valul,Nu-i flutur grațios, ca madrigalul,Ci forța-ncătușată în silabe.Îmi ceri un sfat? Evită teatralulÎn ritmul său; să nu pui rime slabe –Cizelator, alege-le nababe,Catrenelor să le-ntărești finalul.Să fie cald sonetul – dar veșmântu-iSă-l făurești din cea mai rece formă:Să-l reîncepi – de câte ori îl mântui.Și-oricât ar … Citește mai mult
Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul,Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați;Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunteDar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați.Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcateDe dragoste, de cântec, blândețe și lumină,Presară sori pe lume, trezesc din moarte doruri,Azvârlă flori la viață și li s-aruncă spini.Ei sunt aceia … Citește mai mult
În amintirea Veronicăi Porumbacu, a lui ToleaBaconsky, Milo Petroveanu, Mihai Gafița.Câțiva poeți prieteni vechiSe adunaseră la cinăÎntr-o casă din București.Cutremurul le-a întrerupt masaDemolând casa din temelii.Echipa de salvare îi cautăPrin molozul de beton, de sticlă,de carne și petice.Un tânăr militar își desface brațeleAlbe de var până-n coate.N-avem ce-i căuta aiciEi sunt în poeziile lor.
Închei acest cânt, ca altul să-l încep,Deși s-ar cuveni de-acuma condeiul să-l las jos,Dar poți, oare, în cramă să nu descui un cep,Când soarele din struguri te strigă-așa frumos?.Căci armă mi-a fost versul şi chiar Dumnezeu,De-aceea l-am slujit, cât am putut mai bine,Acesta a fost crezul meu, mereu,Şi m-am trudit să nu-mi fie rușine.
Cine-mi va crede versu-n viitor?Era cu al tău farmec împlinit.Poezia-n timp devine un cavou,Fără trăire, te-a-njumătățit.De-aș descrie chipul tău frumos,Enumerându-ți fiecare har,Cei ce-or veni mi-ar spune: „Mincinos:Pe-aici chipuri de înger nu apar.”Și ce-aș fi scris, îngălbenit de vremi,Vor fi scorneli de bătrânel limbut,Iar farmecele tale – aiureli,Cum se scriau poemele-n trecut.Dar dacă un copil ai … Citește mai mult
De ce mi-e versul fără strălucire,Mereu acelaşi şi nemlădiat?De ce nu prind c-o singură privirePodoabe noi într-un mănunchi curat?De ce scriu ce-am mai scris şi fanteziaÎn nobila ei zdreanţă mi-o păstrez?Ca numele-mi să-l spună poeziaDezvăluind origine şi crez?Iubirea mea, în versul meu fierbinteDe tine şi de dragoste ascult;Îmbrac cuvinte noi în vechi veşminteŞi irosesc ce-i … Citește mai mult
Admit, de muza mea nu ești legat,Deci poți, fără constrângeri, să citeștiTot ce alți scriitori au dedicatFrumosului, și-n fond să-i prețuiești.Ești înțelept pe cât de falnic ești,Mult mai presus de cât pot eu să spun,Încât ești obligat să foloseștiLa vremuri noi, un scriitor mai bun.Fă-o; în timp ce alții-au debitat,Minciuni ce doar retorica le-admite,Tu, cel … Citește mai mult
Dacă nimic nu-i nou și tot ce esteA fost, creierul nostru mult prea multDorind să inventeze, tot greșeșteDând viață unui prunc deja născut! O, timpul, c-o privire ar putea,Întoarsă ani cinci sute în trecut,În vechi hrisoave-a mi te arăta,Când scrisul era chiar la început, Să văd ce ar fi spus acei străbuniDespre strălucitoarea ta persoană;Dacă-am … Citește mai mult
Unora –asta înseamnă că nu tuturor.Nici măcar celor mai mulţi, doar câtorva.Nu punem la socoteală şcolile, unde-i impusă,nu-i socotim nici pe poeţi,ne dă cam două fiinţe dintr-o mie.Le place –dar le place şi supa cu găluşte,şi complimentele, chiar şi culoarea albastră,haina cu care s-au obişnuit,nu mai vorbesc de propria lor păreresau mângâiatul unui câine.Poezia –dar … Citește mai mult
N-am știut că sunt părinți,Care au copii cuminți,De când lumea-i pe pământ,Un lucru este sfânt: Fac năzbâtii toți pe rând!N-am știut că sunt copii,Care nu știu a citi,A, B, C, D, E, F, G,Dar știu de SMS,Eu mă întreb oare de ce? Toți copiii trebuie să știe a citi,Toți copiii trebuie să știe multe poezii,Toți … Citește mai mult