Versuri corectate și adnotate
Ce va fi dincolo de mâine?Când lutul, lutului va trece,Când tâmpla astăzi argintată,Va-ngălbeni mută și rece?Nu te-nfiori, suavă strună,Că nu vei mai vibra-n curând?Și tu, gândire, niciodată,Nu vei mai făuri un gând?Cum stânca își așteaptă receTrăsnetul greu s-o prăbușească,Așa aștepți de neclintită,Arderea vieții să sfârșească.Tu știi că dincolo de humăCântarea supraviețuiește,Când generoasă și fecundăMulțimilor se … Citește mai mult
Ascult haosul cum toarnă acid în valea seacă,Puntea e instabilă, curajul n-o să treacă.Fiecare chakra mă-ncearcă-n energieCât despre copilărie, e-n letargie.Acum e plin de bisturii, exact ca-n chirurgieTotul se pierde în clepsidrăIa stare timpurie.Țin amintiri în chirie, sunt aproape de isterieLas să curgă vinul, ca să pot scrie..Nu mă mai sperie nimic, dacă „nimicul” înseamnă … Citește mai mult
Într-un sonet aș vrea să-nchid trecutulCe și-a înfipt săgețile în mineȘi inima făcutu-mi-a ruineCând nepăsarea nu-mi dăduse scutul.E strâmtă haina lui, o știu prea bine,Cum ar putea să-ncapă neîncăputul?Sonetul, vai, asemenea cu lutulCe sufletul încătușat ni-l ține.Adeseori, când mintea mea se-abateSpre țărmuri vechi, de-atâta timp uitate,Călătorind pe-a vremurilor apă,Mă-ntreb, simțind cum sângerează rana:Cum ar putea … Citește mai mult
Nu-mi spuneți ce-s săracii, nu știu ce-i sărăcia,În mine stau grămadă comorile de bani.De vreau un pol de aur, când toamna e pe-aproapeMă-nalț și iau o mână de galbeni din castani.Nu vreau să văd săracii, eu sunt un prinț bogatPe care nebunia îl ține lângă ea.Când vreau domnii de soare, când vreau domnițe albe,Trimit în … Citește mai mult
Lucra Manole meșterul cu trudăȘi fără spor la zidul legendar,Că-n faptul nopții, piatra de sub varSmintea din loc cu tencuiala udă.Dar n-a mai fost istovul în zadar,Când a zidit cu desnădejde crudă,În temelii, un om străin, nici rudă,Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.S-a-năbușit năprasnic fericirea,Dar întărită-i schela. Turnuri sfinteSclipesc urcând în soare … Citește mai mult
Fetiță amată, de ce șezi închisăÎn aceste ziduri cu porți ferecate?Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă,Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare,Prin întuneric, noaptea, când încep să umbleStriga, tricoliciul și-a morților umbre,Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sihastru de munte,Ce … Citește mai mult
O mână apăru din pământ,aruncă în aer piatra.Unde-i piatra?Pe pământ n-a căzut,în cer nu s-a urcat.Ce s-a întâmplat cu piatra?O-nghițit-o oare-naltul,s-a prefăcut oare-ntr-o pasăre?Iată piatra:a rămas în sine, îndărătnică,nici în cer, nici pe pământ.Se-ascultă pe sine:o lume între lumi.
S-a umplut cu sinePoate s-a săturat de carnea ei dură,poate i s-a făcut rău.Întreab-o, nu-ți fie teamă,nu-ți va cere pâine.S-a-mpietrit într-o convulsie binecuvântată.O fi oare gravidă?Va naște o piatrăO fiară, un trăsnet?.Întreab-o cât îți place,nu spera vreun răspuns.Poți spera cel mult un cucui,sau un al doilea nas,sau un al treilea ochi,sau cine mai știe ce….
Fiecare își dezbracă pielea.Fiecare descoperă o constelație a luipe care nopțile n-au văzut-o lucindniciodată.Fiecare-și umple pielea cu pietreși începe să danseze cu eailuminat de propriile-i stele.Cel care nu se-oprește până-n zori,cel care nu clipește și nu se poticneșteacela își câștigă pielea.(Jocul ăsta se joacă rar.)Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
(către cititorii mei).Aceste Vorbe cu Tâlc au izvorât dintr-o adâncă iubire de oameni. Scrise cu dorința de a folosi poporului – drept o cinstită călăuză pe căile tuturor virtuților.Vă mulțumesc, dragii mei cititori, pentru dovada ce mi-ați făcut astfel, confirmând înșivă că sămânța acestor învățături morale n-a căzut pe piatră seacă, ci a prins rădăcini … Citește mai mult