Francesco Petrarca - Sonetul XXI [Il Canzoniere]
Se consolează văzând că amicul Boccaccio s-a eliberat din lanţurile iubirii. / Amor plângea, cum … →
Se consolează văzând că amicul Boccaccio s-a eliberat din lanţurile iubirii. / Amor plângea, cum … →
Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire; / Vai! fără seamăn farmec al mândrelor … →
Vă îndurați de mine, îndurare, / Atât măcar, prieteni, de-ați avea! / În hrubă zac, … →
Prin porticu-Elvirei / să te văd trecând, / numele să-ți aflu / și să-ncep să … →
În fusta ei de chiparoase / veni la fierărie luna. / Copilul o privește lung, … →
Tu nu vei ști în veci cât te iubesc, / că înlăuntru-mi zaci și-ai adormit. … →
Prin East River și Bronx, / cântau băieții arătându-și centurile, / cu cercul, uleiul, burduful, … →
Am isprăvit. Mi-e inima de piatră. / Azur pustiu, e ziua o statuie / Străină … →
Poeți cuminți / cântă din muzicuțe argintii / picior peste picior șezând / pe-acoperișul misterelor. … →
O, cavalcadă a norilor albi, / suind peste pădurile albastre, / peste-nstelările din inimile noastre! … →