poezie - Versuri.pro

Ion Caraion - Paul Celan

Vântul e cel pe care îl caut / Marea va fi gongul soarelui / Veniți … →

Însăilez în gând, complicat, / copacul sub care m-am jucat / și-așternându-mi sub el pledul … →

Universalul jind al nemuririi / și-ntoarcerea copiilor în zei. / Ne îmbrăcam în viscole ca … →

Pleacă oamenii și rămân diminețile. / Nu ne cunoaștem decât din oglinda în care ne … →

Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, / Din nevăzute urne ei cad pe albul … →

Statură. / Să nu prelingă, să nu pice / Viu spiritul, robit în ea, / … →

Dans frânt în nemişcarea orelor ce-au rămas / strivite de tăcere în parcul tău stelar; … →

Spațiul poemului. / dimineața cu degete de ceață / ferestrele încețoșate ale înserării înflorite iar … →

Ciocnirea / nu s-a dovedit prea rea / pentru nici unul. / Roșu la față, … →

Văzui frumoasa fată, nu din dorința ei, / Pierzându-și pașii ziua întreagă pe alei, / … →