Konstantinos Kavafis - Nous N'Osons Mai Cânta Rozele
Ca unul ce mă tem îndeobște de cleveteală, / multe cuvinte am lăsat nerostite. / … →
Ca unul ce mă tem îndeobște de cleveteală, / multe cuvinte am lăsat nerostite. / … →
În verde-adânc şi de pădure, / Mereu uscat şi neuşor, / Sub munte, într-o văgăună, … →
La ea veni-i spre miezul nopții. / Dormea, iar luna lumina / În geamul ei, … →
Ajunsesem la ea, băteam la poartă, / i-am auzit glasul ușor înăbușit / și pașii … →
Sunt vreo treizeci și nouă de ani de când m-ai întâmpinat, viață. / Nu știu … →
Dacă-mi ridic în soare trupul ca un ciorchine, / Se vede irizarea sângelui prin aurora … →
Dacă aș voi să găsesc drumul înapoi, / Fi-vor oare cuvintele firimiturile de pâine care … →
Lăuntric zvon ca viitoarea vioară / Din brazii, câți, de fierăstrău uciși / Cu broateci, … →
Instruit în ale iubirii / prin zece mii de cărți, / învățat prin transmiterea / … →
Umede drapele atârnă pe catarge / în culori ce nicio țară n-a purtat, / adiind … →