Ca unul ce mă tem îndeobște de cleveteală,
multe cuvinte am lăsat nerostite.
În inima-mi zac scrise
o sumedenie de poeme; și aceste cântece
îngropate le-ndrăgesc deopotrivă.
O, cea dintâi, pură, unica pornire
a adolescenței către plăcere!
O, dulce beție a simțurilor!
Formele voastre divine mă tem să nu fie-nținate
de vulgaritatea abjectă.
Sensul versurilor
Piesa explorează teama de a exprima sentimente profunde și teme delicate, de a fi judecat. Vorbește despre emoțiile reprimate și despre frumusețea pură a experiențelor tinereții, care sunt amenințate de vulgaritatea lumii.