Iannis Ritsos - Plutire
O dată cu-ntâiul ger – pomii se iau, încovoiați, / pe urma vântului. / Seara, … →
O dată cu-ntâiul ger – pomii se iau, încovoiați, / pe urma vântului. / Seara, … →
Te văd și pe tine cu chipul uluit, nedumerit, deformat / de mișcările lente ale … →
Nici despre voi nu se va şti nimic, / puteţi sfârşi în linişte, oricum – … →
Pe culme trei coloane de porfir, / Și printre ele cerul până-n zarea. / Întinsă … →
Pe când loveam cu dalta în marmură curată / Cercând să dau ființă eternă unui … →
Trei stele funerare-n amurgul primaverii / Se profilează-n umbre subțiri pe ceruri roze, / Adăogînd … →
Ajuns în miez de toamnă, îți dai cu spaimă seamă, / Când chiotă culesul în … →
IV. / Adăpostit sub scutul Minervei stau deoparte / La umbra unui dafin ce n-are … →
O, strasini cu-aripi negre pe discul alb al lumii, / Care-și aduc aminte, așa bătrâne … →
XVII. / Nu-s vindecat cu totul, senino, de Himeră. / Pe buze tot îmi arde … →