poezie - Versuri.pro

Radu Gyr - Poemă Veche

Când zăvoiurile serii / sună inimile serii. / Şi apleacă peste ape clătinate alăute, / … →

Mă-ncrunt și spun că nu mai sper / și iar mă spânzur de crâmpeie. / … →

Prichindelul tatii, un crâmpei de rază, / legănat pe-o frunză lângă o furnică, / stă … →

Liturghiere, pravile, hrisoave, / zăgani cât luna, zimbri cât colnicul, / ulcioare dulci, pe care … →

Un fleac de viață fără cheag / Ce vrei, așa a fost să fie. / … →

Ursuz, mocnind de ghețuri în cerdacuri, / păzit de taine vechi ca de zăvozi, / … →

Icoana tresare în colț / și candela pâlpâie moale. / – Scufundă-mă-n brațele tale, / … →

Câte-nțeleg, n-am înțeles, / dar aș lua toate câte las, / tot ce-am cules și … →

Lucrurile lumii acesteia / Sunt bătute de vânturi ca trestia, / Numai dragostea noastră stă … →

Îmi rămâne ceva întotdeauna când sunt singur, când / apucând-o pe drumul inimii, urcând / … →