poezie - Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Fata Vorbește

Ce grav arăți, iubitul meu! Mai vie / E marmura, ca fața ta de gheață; … →

Statura tatăl meu mi-a dat, / Și-o demnă comportare, / Iar mama – suflet avântat … →

Cine să-l fi-ntărit, dacă nu fața / Iubitei lui, cu care se unise / În … →

Nu jeliți singurătatea / Nopții! nu: ea va-mplini, / Frumoaselor, bunătatea / Mâinilor de-a se-ntâlni. … →

Calea mea este o cruce de copaci în flăcări, / incendiați de corbi purtând jarul … →

Din nesfârșite roze fără nume, / Ce-n hău de timp mereu s-au rătăcit, / Vreau … →

După nenumărate generații / oamenii au înfiripat noaptea. / La început era orbire și vis … →

Aceasta e moneda de fier. O iau în mână / Și uitându-mă cu teamă la … →

De toate lucrurile avut-a parte / Și toate-au părăsit-o-ncet-încet. / În zori de frumusețe-mpodobită / … →

Celui ce mă citește. / Invulnerabil ești. Cum, nu ți-au dat / Cereștii zei ce … →