Pătrunde zgomotul pe străzi deșarte,
Întâiele tramvaie s-au urnit,
Fug suflete de gospodine moarte
S-aprinză-n zori mașina de gătit,
Ghirlande de aramă peste case
Și sus, deasupra, tub de cauciuc:
Să iasă, al stăpânilor de oase
Iz acru ce metehnele produc.
Or, iată, dimineața hoțomană
Mânjește negricios și rozaceu
Cu pete de grăsime și tocană
Veșmântul verde al lui Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață mohorâtă într-un oraș, surprinzând degradarea și banalitatea vieții cotidiene. Imaginile sunt puternice și evocă un sentiment de dezolare și pierdere a frumuseții.