poezie moderna – Versuri.pro

Dan Deşliu - Reclamă Ieftină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La ora farfuriilor zburătoare
Îți recomand inima mea
Această
Corabie cu pânze
Din asfințite vremi
Știu
s-ar putea ca unii să zâmbească
dar tu vei naviga fără habar
din portul de pe marginea ferestrei
până la împietritele valuri
ale munților lunii cu piscuri
albe de chiciură
ca turlele
unei catedrale pierdute
cu noi
în ianuarie.

Dinu Flamand - Concesiva Consecutivă Incidentală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Începutul poemului are insolenta stupidă a bonzilor,
predică marșuri invadatoare, plânge de nerăbdare
și neputință.
Însă țesuturile tăcerii privite la microscop
se sfâșie ca buzele prea sărate
în polenul umil al serii.
Se trimit întemeietorii,
cuceritorii supun rând pe rând rambleurile
și debleurile unui deșert neted ca-n palmă;
se asumă, se aduc la picioare împărățiile,
se clădesc apeducte pe crusta tristelor noastre orgolii
de oameni cruzi.
De-ar avea puțină demnitate,
poetului ar trebui să-i fie rușine – o spun
rușinat și mințind, pe deplin sincer și prefăcut.
Însă mai rămân concesivă, consecutivă, incidentală
cu tot ceea ce ezitant este și omenesc,
iar micul lor scâncet – spre fericirea noastră -.
poate reconstitui o civilizație
(dincolo de „adevărul poemului”,
dincolo de faimosul „adevăr al vieții”).
Rămâne incidentala zilei căzând ca o piatră
în amurgul infinitiv,
incidentala celor șapte vaci slabe după alte vaci slabe
pe incidental orizont al veacului nostru,
resemnare a două perechi de mâini predate.
Rămâne protonul adjectival, de o perfidie frumoasă
asemeni creierului când se gândește pe sine
(omega unui gât de lebădă în oglindă),
rămân la extremele frazei degete lacome
și-n miezul consecutivei alianța unui ciment vulcanic.
atât de trist, încât dinții îmi ies prin buze atât de muritor, încât îmi aud decalcefierea atât de fals, încât fixez în aer glucidele adevărului atât de strâmb, încât se-nduioșează de mine spirala atât de indecis, încât poemul începe să zumzăie-n pumni.
În rest, concesivele,
în rest, concesivele și concesiile: trâmbițe, flaute, tuba,
trombon, alămuri.
În rest, un strop de salivă rece
în rinichiul fagotului.

Cosmin 13 - Lăutar Metafizic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt un lăutar metafizic
Mă joc cu cuvintele, fac dansul informațiilor care-mi trec prin minte
Bine primite, primez printre teorii abstracte
Pictrez un repertoriu în care se contopesc fapte
Decodific realitatea prin litere
Emit gânduri libere
Departe de viziunea unui leader, bre
Eliberez în spațiu conceptul de viață
Am gheață în palme și foc în inimă
Am ceață în față, cad diavoli ca în catedrale
Combin elemente metafizice care se despart de materie
Doar în minte am putere
Ochii mei conțin galaxia
Deci de o vreme am citit universul începând de la stele
De la stele și am ajuns la virgo
Vino să te bombandez prin hyperspace
Universu’-i al meu crez
Debitez la ce ține de divin
Nu mă înclin la ceva inexistent
Evident că mă țin pe linia de plutire
Proiectez dadaism prin versuri
Dar mențin logica în sine.
E pentru toate mândrulițele și flăcăi care duc asta departe
Și cultura asta răsună de pe Marte
E pentru cine poate dar păcat că n-are materiale
Cu care să lucreze profesional și să găsească o cale
Muzica muzica muzica, ești reflexul exprimării
Ești sunetu’ ce descrie materia și martorul acuzării
Ești esența poeziei mele când dau drumu’ la cuvânt
Ești forța ce determină inspirație cugetând

Costel Zăgan - Revoluția Cibernetică Primele Note

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Galaxia Gutenberg
dispare-n norii groși de litere și muzică folk.
Munții imenși de cuvinte incolore
împing orizontul dincolo de albastru.
Cascada tăcerii rock
se sparge-n poeme cristaline.
Soarele, armăsar celest,
paște povestiri SF de ultimă oră.
Everestul scoate gheață pe nări.
Natură moartă cu îngeri.
Noaptea cade pe tastatura calculatorului supraîncălzit.
Cheri Lady, Modern Talking, Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

Stephan Roll - Ft. Marinetti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Neîntrerupt, silueta ta sky-scrapers strânsă în dinți ca un pumnal,
vreau să-ți mângâi gâtul cum urc turn Eiffel sau beau vitriol,
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal),
din distanțe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool.
Umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier,
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie,
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
și 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie.
Iar dacă trenuri perforează senin munții într-adevăr,
vapoare înlocuiesc și mai frumos trecutele sirene,
futuriști, din soare mușcăm ca dintr-un măr,
în aerul peste tot ciufulit de planete și antene.
50 de metri înot în tine – înainte și înapoi,
ce trup ciclon desființând orașele de zmeură pe hartă,
la fiecare pas cerul surpându-se țipând în noi
și deschidem cărți în vitrine ca rupere de nori în artă.
Fruntea desfăcută în viteză ca plin concurs pe autodrom,
trup cutreierat ca în America de Vest aurifer mine,
intermitent te incendiez precum regiunile de petrol
și joi sunt globe-trotterul tău prin vine.
După aceste Marinetti,
Integraliști vom schia în văzduh cu avioane,
să ne amuzăm vom aprinde constelațiile cu cox,
ultra-poeți vom ateriza dinadins pe stadioane
ca să scrim poeme și să facem matchuri de box.
STÉPHANE ROLL
(62 klg. 300)

Stephan Roll - Etc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubita mea dezarticulată, perpendiculară,
splina ta e mașină de cusut nori,
glasuri sunt deflație monetară,
Berlin face policeman la dreapta.
Stele gri fluieră identic greșelilor de gramatică,
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom,
la five-o’clock sandwich îți ofer nervii de fosfor,
iată becurile cu mănuși de lac la tâmple.
Diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega,
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru,
fenomenal salcâmii au jucat poker.
În piețe, Forduri stau cu mâinile în buzunar,
Edy, îți port sufletul prins cu piuneze,
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni șomer,
T. S. F. a șters cerul cu sârmă de parchet.

Mariana Marin - Dihanii Azurii și Litanii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

După ani de așteptare, în curtea altui spital,
visul cu morții familiei se oprește din nou la tine.
(Grădina de trandafir unde e? Unde e?)
Ai ochii arși iar semnul acela mic
pe care ei ți-l trimit printre frunzele oțetarului
devine un posibil centru al lumii.
Da, ani de așteptare,
când numai blânda apoplexie nu ți s-a întâmplat.
Chiverniseala și degradarea lui ceea ce te înconjoară
au înălțat pentru tine imne de slavă,
late ca o boală de piele sub razele soarelui.
Păi sigur că da,
“pierderea sensului devine un joc și o asceză”
– așa îți spuneai în zilele rare de la masa de scris.
Apoi îți scotea câte un ochi și îl puneai alături.
Pentru zilele în care poate-poate cărăbuși,
dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău
și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase
și departe de casă.
Păi sigur că da, așa stau lucrurile.
Și acum, după ani de așteptare, această dimineață
în care te clatini amețitor între semnul acela mic
și surâsul din somn al iubitului.
Nici nu mai știi exact dacă nu cumva chiar el
ți-a trimis semnul negru printre frunzele oțetarului.
“Urmează-mă! ” pare să spună semnul,
“și vom rămâne singuri deasupra acestui oraș vinețiu
căutând urmele jocului ce ne-ar mai putea ține încă în viață”!
Da, așa stau lucrurile.

Christian W Schenk - O Călimară Goală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am sărutat asfaltul
și găurile au tăcut…
Am desfundat canalul
și ochii
mi-au căzut
sub roțile mulțimii –
de ne-poeți dar drepți –
pe trotuarul scurs
de arșiță
din scocuri negre
de tablă
prinse-n cuie.
Am asmuțit un câine
pe cizmele din stradă
și am rămas cu dreapta
înfiptă-n minte.
Ne-am uitat menirea
și iată-ne-n cotloane
cu un creion și-o foaie
gândind fără speranțe
primul cuvânt –
cel greu.
O călimară goală
își cască-n plin abisul
uitând atât asfaltul
cât și acele roți
rotinde peste el;
mulțimea e un câine
asmuțit pe lume –
neizgonit…

Tristan Tzara - În Gropi Fierbe Viața Roșie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tițule
Tițule
fratele tău
țipă
și tu îi spui
între foi de carte mâna
cu var să-mi vopsești credința
arde fără lumânări în sârmă
Tițule.
ton frère crie / tu lui dis /
entre les feuillets du livre
humides / la main.
avec la chaux peins moi la
croyance
brûle sans lumiere en fil de fer
parmi les douleurs
il y a des organisme et la pluie
dans les troncs bout la vie rouge.
În gropi fierbe viață roșie
pentru tăcere vrea să-mi număr bucuriile.
tu mi-ai spus că mi-e milă de tine
și eu n-am plâns cât timp erai la mine, dar aș fi vrut să plâng în tramvai.
mi-ai spus că vrei să pleci
mărgelele din turnul gâtlejului mi-erau reci toboșar pe inimi să aluneci.
insectele din gânduri nu mă mușcă, vai
și dacă vrei o să râd ca o cascadă și ca un incendiu.
*.
spune: gând pustiu
tac și știu
vreau să
fiu
violoncel.
*.
Când îți țin paltonul la plecare, parcă n-ar fi sora mea.
*.
în oțel de gheață
sună
tu dormi când plouă?.
*.
servitorii, la moșie, spală câinii de vânătoare
iar regele se plimbă urmat de curteni care seamănă cu porumbeii
turnul bandajat (cu prizonierul plâns) l-am văzut și eu la mare
în șanțuri deschideți electricitatea urmare
Doamne, Doamne
iartă-mă.
joi octombrie
tițule, o să fac o poemă dar să nu râzi
4 străzi ne înconjoară și noi le spunem lumină PE STÂLPI de rugăciune
iar tu vorbeai cu elefanții la circ, ca lumina
nu vreau să mai fii bolnavă, știi
azi-dimineață Din pentru ce să vrei să fluieri telefon
nu eu nu vreau eu nu vreau și mă strânge MULT PREA TARE.
azi-dimineață
din aramă glasul tău tremură pe ața
galbenul se încuia în pavilion CA SÂNGELE
proprietăreasa s-a înverzit, s-a înverzit și s-a împrăștiat
ca ceața în clopoței
uite, o lumină ce-ar putea să fie neagră
floare
pe crini de oțel și de sare să-mi spui încă o dată că mama ta era bună.
*.
sunt b… care se dilată, eu vreau să cresc într-un tub de tablă
asta spun ca să te distrezi.
*.
nu fiindcă aș putea fi arhanghel de ceară
sau ploaie de seară și catalog de automobile.
***.
din perdele alunecă LACRIMI MARI
capete de cai pe bazalt, cum
se sparg jucării de sticlă între stele cu lanțuri la animale.
și tu ghețari aș vrea să urmez
cu rădăcină
cu boala mea
cu nisipul ce mai furnică în CREIER
fiindcă sunt foarte inteligent
și cu întuneric.
ÎN PORȚELAN cântecul la pian
mergând – cântecul din gând
arborele plesnește din hrană ca o lampă.
PLÂNG, aș vrea să mă ridic din cer, mai sus ca havuzul
care șerpuiește sus fiindcă nu mai
există gravitatea pământului la școală
mâna mea rece și uscată dar a mângâiat țâșnitoarea de apă.
și încă ceva am mai văzut (tot în cer) cum se
înșurubează apa în fructe și clei.
*.
dar sunt serios când mă gândesc la cele ce mi s-au întâmplat
tițule
tițule
tițule
Tițule

Hilde Domin - Trei Feluri de A Scrie Poezie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1
Un vad uscat de fluviu,
un rând de pietre albe
văzute de departe
aici doresc să scriu
cu litere clare
sau pe o haldă de moloz,
de prundiș,
prundișul alunecându-mi pe sub rânduri
prăvălindu-se
pentru ca delicata viață a cuvintelor mele
totuși
să fie un Tot al literelor.
2
Litere mici
exacte
pentru ca cuvintele să vină cu pas ușor
pentru ca cuvintele să se strecoare încet
pentru a merge înspre acolo,
înspre cuvinte,
pentru a căuta pe hârtia
albă.
cu pas ușor
penetrarea semnelor,
prin pori
sudoarea ce curge spre interior.
Frica
mea
a noastră
și totuși cea a fiecărei litere.
3
Doresc o bucată de hârtie
la fel de mare ca și mine
un metru și șaizeci,
pe ea o poezie
care zbiară
deîndată ce trece unul
care urlă cu litere negre
cerând ceva imposibil,
de exemplu curaj civic
acest curaj ce nu-l are nici un animal,
solidaritate în loc de turmă
Cuvinte-Străine
Familiare fac în Facere
prefacerea.
omul.
ce posedă curajul civic
omul
animal ce cunoaște cu durere
omul Animal-Cuvânt-Străin
Cuvânt-Animal
animal
care scrie poezii
poezie
care cere imposibilul
de la fiecare trecător
urgent
irefutabil
de parcă ar striga
Bea Coca-Cola