Iubita mea dezarticulată, perpendiculară,
splina ta e mașină de cusut nori,
glasuri sunt deflație monetară,
Berlin face policeman la dreapta.
Stele gri fluieră identic greșelilor de gramatică,
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom,
la five-o’clock sandwich îți ofer nervii de fosfor,
iată becurile cu mănuși de lac la tâmple.
Diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega,
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru,
fenomenal salcâmii au jucat poker.
În piețe, Forduri stau cu mâinile în buzunar,
Edy, îți port sufletul prins cu piuneze,
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni șomer,
T. S. F. a șters cerul cu sârmă de parchet.
Sensul versurilor
The poem presents a series of bizarre and disconnected images, creating a surreal and dreamlike atmosphere. It explores themes of urban life, alienation, and the absurdity of modern existence through unconventional metaphors and juxtapositions.
