poezie abstracta – Versuri.pro

Dinu Flamand - Concesiva Consecutivă Incidentală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Începutul poemului are insolenta stupidă a bonzilor,
predică marșuri invadatoare, plânge de nerăbdare
și neputință.
Însă țesuturile tăcerii privite la microscop
se sfâșie ca buzele prea sărate
în polenul umil al serii.
Se trimit întemeietorii,
cuceritorii supun rând pe rând rambleurile
și debleurile unui deșert neted ca-n palmă;
se asumă, se aduc la picioare împărățiile,
se clădesc apeducte pe crusta tristelor noastre orgolii
de oameni cruzi.
De-ar avea puțină demnitate,
poetului ar trebui să-i fie rușine – o spun
rușinat și mințind, pe deplin sincer și prefăcut.
Însă mai rămân concesivă, consecutivă, incidentală
cu tot ceea ce ezitant este și omenesc,
iar micul lor scâncet – spre fericirea noastră -.
poate reconstitui o civilizație
(dincolo de „adevărul poemului”,
dincolo de faimosul „adevăr al vieții”).
Rămâne incidentala zilei căzând ca o piatră
în amurgul infinitiv,
incidentala celor șapte vaci slabe după alte vaci slabe
pe incidental orizont al veacului nostru,
resemnare a două perechi de mâini predate.
Rămâne protonul adjectival, de o perfidie frumoasă
asemeni creierului când se gândește pe sine
(omega unui gât de lebădă în oglindă),
rămân la extremele frazei degete lacome
și-n miezul consecutivei alianța unui ciment vulcanic.
atât de trist, încât dinții îmi ies prin buze atât de muritor, încât îmi aud decalcefierea atât de fals, încât fixez în aer glucidele adevărului atât de strâmb, încât se-nduioșează de mine spirala atât de indecis, încât poemul începe să zumzăie-n pumni.
În rest, concesivele,
în rest, concesivele și concesiile: trâmbițe, flaute, tuba,
trombon, alămuri.
În rest, un strop de salivă rece
în rinichiul fagotului.

Cezar Baltag - An Dan Dez

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

An, dan, dez, zizi, mani, frez
Bat cu palma palma dreaptă și piciorul îl lovesc, bat cu palmele-amândouă, patru palme se-ntâlnesc.
Patru palme de sultane și-un picior dumnezeiesc.
An, dan, dez, zizi, mani, frez
Joacă fiara în genunchi cu brațele pe triunghi desfăcută la greșală în ploaia transcedentală.
An, dan, dez, zizi, mani, frez, zizi, mani, pomparez
Neatinsă pleoapă fie-i de petală iasomiei și fie-i buzele ei ca gerul în stânjenei.
Doamne, câtă tulburare nășteau coapsele-i viteze când pornea înspre cleștare să se-nfăinoșeze cu coama arzând la spate și țâțele deshămate.
An, dan, dez, zizi, mani, frez
În pântecul ei neatins
mugeau leoaice întins,
în dulce pleoapa ei
lacrimile beau idei.
când mișca floarea sprâncenii
se-nchidea poarta
Gheenii:
Socol, bocol, pe trei roți, ieși afară dacă poți.
De unde știi, doamnă oarbă, cântecul cu gura-n iarbă, cine te-a-nvățat dogoarea și jocul de-a răpitoarea?
o scufie, trei scufii, dumneata să nu mai fii.
De-atâta boală suavă
îi coc țâțele otravă
și acum dansează goală
cu părul pe pardoseală
pentru
Colopatiron,
înger din
Nuctemeron,
Azeuph,
Zeffer,
Alphun
Plogabitus,
Mascarun.
An, dan, dez, zizi, mani, frez, zizi, mani, pomparez.
Heruvimi, strigați
Hosanna pentru
Sfânta
Adulteră satana și coțofană cu craniu la butonieră,
Mie, ție, sus, jos,
o, ce joc armonios!
Sângele ei la amiază nechează și galopează ca mânzul fără zăbală în setea universală.
An, dan, dez,
zizi, mani, frez.
Viperă cu diademă
ochii tăi fac anatemă.
Taci, bărbate.
Când ești gata
te ia fata cu lopata:
mâna zboară, piatra zboară, dumneata să ieși afară.
Mă strigă umbra mereu:
Cine iese-n locul meu?
Azi o naștem pe
Alcest.
testimonium ludus est.
En, ten, tin, o, ce joc sublim!
Ușa era încuiată și urechea astupată atunci pe văz am intrat și te-am găsit fulgerat.
Mie, ție, sus, jos, o, ce joc întunecos!
An, dan, dez, zizi, mani, frez, zizi, mani, pomparez.

René Char - Împărțire Formală - XXXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În decursul acțiunii sale prin ținuturile defrișate ale universalității Verbului, poetul integru, avid, impresionabil și cutezător, se va feri să simpatizeze cu faptele care alimentează miracolul libertății în poezie, adică al înțelegerii în viață.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”

Phoenix - Futurist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din atâția dogi și doage,
Mulți mi-s dragi și mulți mi-s drage,
Că de mult ce mă dogesc
Și mai mult le îndrăgesc.
Dogul-doaga, doaga-doaga,
Unul drag și alta dragă,
Dogul doaga doagele,
Draga draga dragele.
Aș da dogul pentru-o doagă,
Care mi-este cea mai dragă.
Ea dogește tot și toate,
Și o doagă cine poate.
Dragă doge, doaga dragă!
Până când o dragă doagă
Doaga dogele-dogina,
Întunericul, lumina,
Și mai doaga cineva,
Numai pe inima mea!

Eugenio Montale - Poezia I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Neliniștitoarea problemă
dacă inspirația e la cald sau la rece
nu aparține științei termice.
Raptusul nu produce, vidul nu conduce,
nu există poezie înghețată sau la frigare.
O fi cel mult vorba de cuvinte
foarte nepotrivite
ce se grăbesc să iasă
din cuptor sau congelator.
Faptul nu e important. De-abia ieșite
se uită împrejur și-au aerul că-și zic:
ce căutăm aici?

Tristan Tzara - Noblețe Galvanizată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

lui A. Br.
eu mă sterilizez mască lentă clopot galben-citron
vultur se culcă în aerul negru și ondulat
da eu sparg vaza secer păsările extazei fixe
printre fructele viteză la ochi exercită incandescența tridentului.
căldura iese adoarme ghirlanda de unghii
pleacă mașină mică
asfalt fecundează cu greutate
prin scrierea algelor și venele vampirilor
și săgeata atrage ploaia
sau ghirlanda de clovni în vară și în minte.
monstru al mării la decorații de fier al struțului
taie cu ferăstrăul un pachebot gâdilă oasele porțelanului
scene de ansamblu al tuturor senzațiilor în pipă
în evantai de glas pentru dulcețurile exprimabile

Leo Butnaru - Capriciul 13

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La început
sabia ieșise din șarpe ca
dintr-o teacă
apoi
autosmulgându-se
desfăcu lighioaia ca pe o păstaie
de plantă absența..
(Deocamdată atât. În continuare
dacă e necesar
sunt gata să nu răspund la întrebări..)

Ion Pachia-Tatomirescu - Cincizeci De Salmi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

CINCIZECI DE SALMI.
1. Nucul
strigă cucul.
2. Fiere
de-nviere!
3. Trage
sarcofage.
4. Cade
stea-n arcade!
5. Cufăr –
cer cu nufăr.
6. Roză –
fulg-veioză!
7. Blonda –
mapamondă!
8. Ursul
ține cursul!
9. Oda
linge soda!
10. Cocoși
pe norii groși!
11. Calcă
lei pe falcă!
12. Ciulin
în mov destin.
13. Celest
foarte agrest!
14. Ai stea
cât dragostea!
15. Nimbul:
toamna, schimbul!
16. Molda:
zimbru-i solda.
17. Nicicând,
pe nor, mâncând!
18. Focul
schimbă jocul.
19. Steaua
fulguneaua!
20. Proră
cu-auroră.
21. Trist ler:
ceru-i de fier.
22. Spumă –
nor cu pumă.
23. Vină
în hermină.
24. Șaua
vrea argeaua.
25. Norind,
blânzi sori surprind.
26. Catarg:
de larg, mi-l sparg.
27. Limbul
își ia nimbul.
28. Egretă
secretă.
29. Sobol –
gaură-n pol.
30. Râtul
ni-e urâtul.
31. Stârcul
prinde sfârcul.
32. Valea
rupe calea.
33. Beznă
până-n gleznă!
34. Câmpul
rade tâmpul!
35. De luni,
școli de tăuni!
36. Și-i marți
târgul de sparți!
37. E-ales –
dor necules!
38. Preșul
cară leșul.
39. Câine –
și-azi, și mâine!
40. Tibrul
duce tribul!
41. Malul
sparge valul.
42. Zarea
cu-amânarea!
43. Decor –
comete-n cor.
44. Presă
cu compresă!
45. Corupt:
totu-i de supt!
46. Verigă
cu strigă!
47. Rabla
coace tabla!
48. Cuplu
mult mai suplu!
49. Șacal –
pe vultur-cal.
50. Eul
vrea fileul!

Ion Caraion - Nacela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Atâta frunzărie de aur și meduze
întârziată-n carnea bacantelor la hanuri…
Ne-au răgușit bețiile pe buze
și sângele în căni de porțelanuri.
Îmbrățișare limpede-n heralde
funingini scuturate și imbolduri –
nu ne mai știe vremea, plâng la șolduri
arhipelaguri mimice și calde.
Deliciul de opiu și comă
alunecă-n porfir de coapsă brună,
o strălucire reavănă cu-aromă
de piersici pârguite și de prună.
S-au dezbrăcat aici zăpezile în goluri
fierbinți, cu jurubițe moi și-agreste
ne bâjbâie iubirea prin alcooluri
și viață nu-i și ziuă nu mai este.

Ion Caraion - Trib XXX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din această scoică numită destin
din această plantă care adie a vin
din orașul orașelor traforat de coșmare
din acel falanster cu batiscafe bizare
din secetă-n temnițe, din temnițe-n război
din scrum în cutremure, din cutremure-n ploi
din corul de molime tolănite pe creier
din părul și copitele apelor explodate
din ochii mei ca două concepte, ca două ace, ca două predicate
din amiaza peste lucruri ca o prințesă arabă
din vorbele tale semafoare stinse în grabă
din palisandrul de gheață, din fața de apă, din umerii de bile
din acele puturoșenii subtile
din setea setei, din sângele nostru ca o peliculă
pe care joacă balete o distilerie ridiculă
târziu târziu târziu târziu
știu – rezultatul e pe frânghie – știu
și dimineața a dat iar drumul la muște în lume.
Sos de saltimbanci cu supă de gume
Va să zică: sos de saltimbanci cu supă de gume