Cezar Baltag – An Dan Dez

An, dan, dez, zizi, mani, frez
Bat cu palma palma dreaptă și piciorul îl lovesc, bat cu palmele-amândouă, patru palme se-ntâlnesc.
Patru palme de sultane și-un picior dumnezeiesc.
An, dan, dez, zizi, mani, frez
Joacă fiara în genunchi cu brațele pe triunghi desfăcută la greșală în ploaia transcedentală.
An, dan, dez, zizi, mani, frez, zizi, mani, pomparez
Neatinsă pleoapă fie-i de petală iasomiei și fie-i buzele ei ca gerul în stânjenei.
Doamne, câtă tulburare nășteau coapsele-i viteze când pornea înspre cleștare să se-nfăinoșeze cu coama arzând la spate și țâțele deshămate.
An, dan, dez, zizi, mani, frez
În pântecul ei neatins
mugeau leoaice întins,
în dulce pleoapa ei
lacrimile beau idei.
când mișca floarea sprâncenii
se-nchidea poarta
Gheenii:
Socol, bocol, pe trei roți, ieși afară dacă poți.
De unde știi, doamnă oarbă, cântecul cu gura-n iarbă, cine te-a-nvățat dogoarea și jocul de-a răpitoarea?
o scufie, trei scufii, dumneata să nu mai fii.
De-atâta boală suavă
îi coc țâțele otravă
și acum dansează goală
cu părul pe pardoseală
pentru
Colopatiron,
înger din
Nuctemeron,
Azeuph,
Zeffer,
Alphun
Plogabitus,
Mascarun.
An, dan, dez, zizi, mani, frez, zizi, mani, pomparez.
Heruvimi, strigați
Hosanna pentru
Sfânta
Adulteră satana și coțofană cu craniu la butonieră,
Mie, ție, sus, jos,
o, ce joc armonios!
Sângele ei la amiază nechează și galopează ca mânzul fără zăbală în setea universală.
An, dan, dez,
zizi, mani, frez.
Viperă cu diademă
ochii tăi fac anatemă.
Taci, bărbate.
Când ești gata
te ia fata cu lopata:
mâna zboară, piatra zboară, dumneata să ieși afară.
Mă strigă umbra mereu:
Cine iese-n locul meu?
Azi o naștem pe
Alcest.
testimonium ludus est.
En, ten, tin, o, ce joc sublim!
Ușa era încuiată și urechea astupată atunci pe văz am intrat și te-am găsit fulgerat.
Mie, ție, sus, jos, o, ce joc întunecos!
An, dan, dez, zizi, mani, frez, zizi, mani, pomparez.