Versuri corectate și adnotate
Se spune că s-au despărțit patetic,Cum se întâmplă-ades sau s-ar cădea,Ei presimțeau, aproape-n chip profetic,Că niciodată nu s-or mai vedea –(Un simțământ bolnav și chiar poeticVăzut la doi-trei inși în viața mea) –Când și-a lăsat pe țărmul adriat,Cu jale, Ariadna, și-a plecat.
Te întâlnesc dincolo de drojdiile ploii, departe de protezele slugărniciei,mergi spre mare suveran să culegi lămpașe întreținute cu miere și sareși asculți în somn cum pasărea galbenă macină făina verde-a pădurii,melodia lupului nu te ajunge niciodată, bătaia inimii tale o alungă în pietre.Când vorbești crapă malul anilor, dispare întunericul fermentat în sticle,sunetul silabelor tale alcătuiește-n … Citește mai mult
Strugurii cuvintelor mustind pe buzele meleiarba de pușcă a vieții în doiorașul vuind în minecu averea lui de mizerii moraleși purități imoralemereu pe frânghia dintre două străzica pe un șiret.Strugurii cuvintelor mustind pe buzele mele.Mai șterge-te, Dumnezeului, o dată!Nu cu mâneca, deșteptule!Ia și tu o batistă ca toți poeții respectabili,nu înfuleca, nu strivi, nu plescăi,nu.. … Citește mai mult
Are oare omul dreptul, atunci când viața lui e plină de greutăți,Să-și înalțe privirile și să spună: AstfelVreau și eu să fiu? Da. Câtă vreme prietenia mai dureazăLa inima lui, curata prietenie,Omul se poate măsura, nu în mod nefericit,Cu Dumnezeirea. Este Dumnezeu necunoscut?Este el vădit ca cerul? AșaCred că este. Aceasta este măsura omului.Plin de … Citește mai mult
Polonia-i o foarte apropiată depărtareAceștia sunt sânii mei și am tocuri de struguriBirjarul s-a culcat în chipiuLa noi toți poeții mestecă mestecă mestecFicat prăjit cu clame de tablăMoartea cu zahăr are alt ambalaj
Ea trece prin grădină, purtând o rochie verde,Și ramuri înverzite s-apleacă s-o dezmierde,Și-n iarba verde-ți fură privirea și ți-o mint,Ca două flori din basme – condurii de argint.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Îmi plăcea câteodată să mă plimb prin Paris,adică prin spatele casei,urzicile înalte cât la Tour Eiffel,roțile, sticlele sparte, pălăriile rupte,gândaci leneși și grași,ce plăcere să bagi două degete în ochii metalelorapucăturile creștine ale trupului, nu te strânge,niciodată lumina, numai memoria,cuvintele latră – emigranți inventați,îmi plăcea câteodată să mi se spună aiurel– eroarea de a-ți scrie … Citește mai mult
Îmi voi coase pantaloni negri, numaidecât,din catifeaua vocii mele, – se poate.Și o bluză galbenă din trei arșini de-asfințit.Pe bulevardul Nevski, pe dungile-i netede,voi hoinări cu pas de Don-Juan și fante.Pământul las’ să țipe, băbindu-se în tihnă,„Tu te duci să slujești primăverile verzi!”Îi voi arunca soarelui, obraznic râzând larg:„Pe netezișul asfaltului mi-i bine să graseiez!”.Au … Citește mai mult
Și de zorii cu ei îți aduc fericire,Iar credința ta crește spre semnul de jar,De-ai simți fie doar și un strop de iubire,Tu acest trandafir fă-l poetului dar.Chiar pe altul iubind și sortită de-i fiPrin destule furtuni ale vieții să treci,În curat și duiosul meu stih vei găsiTrandafirul de astăzi în veci.10 ianuarie 1887
Experiment 1 (litera a).Abrupt atac aripă amuțităAmorfe-accente aspru amputateAu asfințit abulic amânateAvând alături arma ațintităAfinități avid algoritmateAur ascund alica ațipităAcea arcadă amplu alungităArdea alcoave-amar aglutinateAbsent ascult aceeași abordareA acoladei arcului astralAulic ax acoperă altareActinii-albastre au ajuns avalAdeverește-ardenta alternareAcord adus aproape abisal