poem – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Noapte de Primăvară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Renașterea-i atemporală,
Nici nu-i legată de fotoni,
Este-n miresme de atomi;
E-un luciu fin de poleială.
Luna-i un taler de argint
Ce-l prinzi în piept ca p-un breloc;
E-nsemn de-aducere noroc..
E-oglindă chipul să ţi-l prind.
În nori de licurici verzui
Stăm îngânându-ne-n plăceri;
Din somn de iarnă-s reînvieri..
Mă prind în ochii tăi căprui.
Tot e-un albastru de fundal
În care dorm mii mesageri;
Doar ciripesc de mângâieri
În noaptea de amor fatal.
E-un aer reavăn de planetă,
Îl simt în alveole, în pori,
Sunt mii d-esenţe de la flori..
Îţi mângâi gâtul de egretă.
Într-un amestec de fiori
Cu recele de noapte clară
Nări simt parfum de aişori..
Am renăscut, e PRIMĂVARĂ!!!

Jorge Luis Borges - Remușcarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am săvârșit păcatul cel mai greu
Din viața unui om. Căci fericit
N-am fost. Uitarea mi-e sortit
Să-mi troienească lespedea mereu.

Părinții-ncrezători m-au zămislit
Pentru riscantul și frumosul joc
Al vieții. Pentru aer, apă, foc,
Pământ. Mâhniți sunt: n-am fost fericit.

Dorința neîmplinită-i. Mintea mea
Canon simetric și-a impus în artă
Ce țese fleacuri. Vai, le-a fost deșartă
Credința că-n tărie-i voi urma.

Nu mă slăbește. –S veșnic însoțit
De-un gând ascuns: c-am fost nefericit.

Daria-Mirela Ududovici - Poem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vreau să ai curajul pentru primul pas
Fără hartă, fără compas
Să mă laşi să fiu eu ghidul tău
De-i pantă sau loc drept, la bine şi la greu
Unde nu cad ploile, nu au cum să crească flori
Unde nu sunt oameni buni, nu există sărbători
De nu rătăceam prin lume, sufletu-mi nu te găsea
Cu bine ai venit în inima mea
Fii poezie-n viaţa mea
Inima te recită fără cuvinte, şi vreau acum
Să stau în dreapta ta
Şi să ne ţină pasul doar înainte
Vreau să ai curajul să-ţi doreşti mai mult
Avem prezentu-n palme, uită de trecut
Ţinem paşii încrezuţi spre necunoscut
Ştiu, drumul nostru va fi lung, dar va fi plăcut
Unde nu cad ploile, nu au cum să crească flori
Unde nu sunt oameni buni, nu există sărbători
De nu rătăceam prin lume, sufletu-mi nu te găsea
Cu bine ai venit în inima mea
Fii poezie-n viaţa mea
Inima te recită fără cuvinte, şi vreau acum
Să stau în dreapta ta
Şi să ne ţină pasul doar înainte
Şi câte nopţi vei sta cu mine
Câte zile vor urma
Inima îţi aparţine
Tu să ai grijă de ea
Câte stele vom atinge
Câte stele vor cădea
Prinde-le tu pentru mine
Eu le las în grija ta
Fii poezie-n viaţa mea
Inima te recită fără cuvinte, şi vreau acum
Să stau în dreapta ta
Şi să ne ţină pasul doar înainte

Dan Galbina - Portret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Poemul acesta se scrie târziu
când au plecat cu toții sau nimeni nu e viu.
Dau să ies, dinlăuntru prin gură
și mă lovesc amarnic de dinți
ce frumoși mai eram și ce cuminți
cu raiul aproape, la o azvârlitură.
Numai să vii odată, dudui
să-mi bați portretul în cuie.

Dinu Flamand - Concesiva Consecutivă Incidentală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Începutul poemului are insolenta stupidă a bonzilor,
predică marșuri invadatoare, plânge de nerăbdare
și neputință.
Însă țesuturile tăcerii privite la microscop
se sfâșie ca buzele prea sărate
în polenul umil al serii.
Se trimit întemeietorii,
cuceritorii supun rând pe rând rambleurile
și debleurile unui deșert neted ca-n palmă;
se asumă, se aduc la picioare împărățiile,
se clădesc apeducte pe crusta tristelor noastre orgolii
de oameni cruzi.
De-ar avea puțină demnitate,
poetului ar trebui să-i fie rușine – o spun
rușinat și mințind, pe deplin sincer și prefăcut.
Însă mai rămân concesivă, consecutivă, incidentală
cu tot ceea ce ezitant este și omenesc,
iar micul lor scâncet – spre fericirea noastră -.
poate reconstitui o civilizație
(dincolo de „adevărul poemului”,
dincolo de faimosul „adevăr al vieții”).
Rămâne incidentala zilei căzând ca o piatră
în amurgul infinitiv,
incidentala celor șapte vaci slabe după alte vaci slabe
pe incidental orizont al veacului nostru,
resemnare a două perechi de mâini predate.
Rămâne protonul adjectival, de o perfidie frumoasă
asemeni creierului când se gândește pe sine
(omega unui gât de lebădă în oglindă),
rămân la extremele frazei degete lacome
și-n miezul consecutivei alianța unui ciment vulcanic.
atât de trist, încât dinții îmi ies prin buze atât de muritor, încât îmi aud decalcefierea atât de fals, încât fixez în aer glucidele adevărului atât de strâmb, încât se-nduioșează de mine spirala atât de indecis, încât poemul începe să zumzăie-n pumni.
În rest, concesivele,
în rest, concesivele și concesiile: trâmbițe, flaute, tuba,
trombon, alămuri.
În rest, un strop de salivă rece
în rinichiul fagotului.

Dinu Flamand - Poem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iar din zdrențele visului aduse la țărm
de furia mării în timpul somnului
puține mai rămân până la trezire
să-l îmbrăcăm pe cel înecat.
Bănuit rămâne zbuciumul altei mări
pusă în noi ca Infinitul și Dumnezeu
(cele două preaplinuri neconținute
ce se revarsă dând peste margini).
Și continuă să ne infecteze scandalul morții
sub pielea pe care devreme în zorii zilei
ne-o scărpinăm în reverberația somnolentei lumini
de mâncărimile aceleiași disperări.
Însă Descartes spune că nu e grav
căci gândirea nu-și pricepe propria înțelegere.
Nici infinitul nici pielea nu le atingi cu gândul
iar înecatul iese la mal și chiar ne surâde

Konstantinos Kavafis - Mormântul Lui Ignatios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aicea nu-s eu, Cleon, care-am ajuns vestit
în Alexandria (oraș cu lume greu de uluit)
pentru splendide case, pentru grădini,
căi, care, ori pentru diamante,
mătăsuri sclipitoare.
Departe-acestea toate de mine-s. Aicea
nu-s eu, Cleon, de douăzeci și opt de ani; s-a stins și amintirea-i.
Aici sunt eu, Ignatios, cantor, care prea târziu
din rătăcire mi-am revenit; și zece luni trăit-am fericit
în pacea și în paza lui Hristos.

Konstantinos Kavafis - Imenos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Decât alte plăceri, mai mult s-o prețuim
pe-aceea ce bolnăvicios domină și distruge,
găsind rar un trup care simte la fel –
care bolnăvicios te domină și te distruge, dându-ți
intense voluptăți, dușmane sănătății.
Fragment dintr-o scrisoare
a junelui Imenos (patrician), vestit
în Siracuza pentru desfrâul său,
în vremea desfrânată a lui Mihai al III-lea.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Căci dacă sunt geloși și ei vreodată,
Nu-s crunți precum Othello, negru drac,
Ce-a sugrumat femeia vinovată
În patu-i moale. Fiii ăstui veac,
Mai înțelepți, în graba mare cată,
Când căsnicia nu le e pe plac,
Să-și afle alinare și-adăpost –
Și de o altă doamnă își fac rost.

Emily Dickinson - Și-Atât

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și-atât, din Speranțele mele –
Acesta-i tăcutul sfârșit
Generos colorați mi-au fost Zorii –
Veștejiți timpuriu au sfârșit.
Nici un Boboc n-a ieșit din Tulpină
C-o față atât de voioasă –
Nici un Vierme n-a ros mai sigur
O Rădăcină atât de vitează.