podgorie – Versuri.pro

Radu Gyr - La Drăgășani Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plesnesc de coamă vinurile-n cramă.
Sus, peste vii, oftează Caru-Mare.
Berbecele pocnește în frigare
și sfârâie duh iute de pastramă.
În butii fierbe noua tămâioasă.
Boierii, în cerdac, ciocnesc ocale
pentru anii lungi, sau pentru mari opale
care tânjesc în ochi de jupânească.
Fac scurtă slugile de când tot toarnă.
Mujdeiul țipă-n strachini smălțuite
și de prin beciuri vin mereu ispite:
amare vedre doldora de coarnă.
În chiot aprig tropăie botforii.
Luna-aromește-n vii a piersici coapte
și, peste deal, înaltul drum-de-lapte
a nuci bătrâni miroase și-a podgorii.
Măi, cine vine cheful să ni-l strice?
Boierule, prăpăd și jărăgai e.
La Balș, conacul arde, turcii taie,
scurtând argații până la burice..
Boierii sar. Din pivniți ies vinarii.
Se-ncruntă căminaru-n jur: Ptiu, drace!
Să bem ce mai rămase prin bărdace
și-om merge să dăm piept cu ișlicarii.
Și-n vreme ce boierii peste praguri
dau buzna-afar’ cu pumnii pe mânere,
luceferii împlântă-n piept junghere
pândarilor urcați în prepeleaguri.

Rainer Maria Rilke - Podgorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, vechile altare cu ofrande
în fructe și crengi pale de măslin
sau terebint, și-apoi, sfârșitul lin
al florii-mbrățișate în ghirlande!
Intrând în via asta bine coaptă,
de-am mai găsi naivu-altar vechi, până
și Vergura, cu sfânt rozariu-n mână,
i-ar da benedicțiunea ei, în șoaptă.

Zaharia Stancu - Mă Pierd Pe Plaiuri Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă pierd pe plaiuri vechi de basm și de aramă,
Podgoria mă-mbie cu chiote la cramă, în linuri tălpi desculțe se-ngroapă pan’ la pulpe.
Ca frunza, roșcovana, din vițe iese-o vulpe
Chefnuind – și după ea fug puii dolofani,
O ia la ochi pandarul și-o dă în bolovani.
Pe blana-i înfloresc deodată maci de sânge.
Amurgul se prăvale în zări, un clopot plânge,
Și vântul bate lin cu miros copt de struguri.
Pe drumurile toamnei se leagănă în juguri
Boi blânzi cu truda-n trupuri și cu văzduhu-n coarne.
Și ziua – ziua de-astăzi – nicicând n-o să se-ntoarne.

Zaharia Stancu - Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe dealul de podgorii, roș, cădea,
În poala serii, soarele încins.
Gemea amurgul în brâu de flăcări prins
Și ca un om bolnav se zvârcolea.
Pe drumul alb cu stâlpi de telegraf,
Treceau cirezi de boi șoldii și vaci
Și din chervane-aeriene saci
Cu neguri plini, zvârlea un nor seraf.
O pasăre vâslea spre cuib, domol,
Mugea o vită poticnită-n jug.
Arsese ziua undeva pe rug
Și scrum din trupul ei plutea în gol.

Friedrich Holderlin - Podgorie și Albine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când seva din viță,
Coardele noi, caută umbră,
Și crește lin poama sub răcoroasa
Boltă de frunză:
Pentru bărbați o putere
Dar cu plăcută mireasmă pentru fecioare…
Și albine,
Când de bine mirositorul
Prier îmbătate, le atinge duhul
Soarelui, îl urmăresc rătăcind
Ele fugăritele, când însă
Arde o rază, ele se-ntorc
Cu zumzet presimțind multe….
În românește de Ion Pillat

Nicolae Labiș - Contemplație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era o podgorie, poate un han,
Era și o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.
Și poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări!
Și-un cântec de fată-n adânc auzeam
Și plânsetul vinului curs în căldări.
Afara era o căldură de iad
Și-o muzică-a iadului – scripci și pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe și pale.
Oh, lunecoase miragii,
Tandre ocoluri în timp,
Miezul atâtor ravagii,
Subteranul Olimp!

Tudor Vianu - În Vie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu vin la tine-n vie: te rog să mă primești,
Îți voi culege via și-ți voi propti butucii,
Nu-ți cer nici pat, nici masă; ci ca să găzduiești,
Mă lasă-n miezul zilei sub umbra ce-aștern nucii.
Mă lasă-n miezul să dorm culcat în fân
Și să presimt cum vraja lactee-ncet mă ninge;
Mă voi hrăni cu ierburi, cu fructe și parfum
Și voi simți cum pacea înaintând mă-nvinge.
Vezi tu? Eu vin în vie ca-ntr-un refugiu bun
Și dacă nu-ți cer masă, nici pat și nici simbrie
Am fost până la tine mânat de-un dor străbun,
Ce-n fiecare toamnă mă-ndeamnă către-o vie.
Se vede că ne tragem din neam de podgoreni.
– O, nimeni nu mi-a spus-o, deși o știu prea bine, –
Și că acum, când bruma se prinde pe poieni,
Bunicii din podgorii făcut-au cramă-n mine.
Făcut-au cramă-n mine bunicii din podgorii
Și simt cum fierbe mustul dorințelor uitate,
Iar vița mă primește cu gestul cald al sorii,
Înfășurându-mi trupul cu brațe delicate.
Da, vița mă primește; mă recunoaște vița:
Arac i-aș sta, să urce, un trunchi pletos mă facă
Și ploaia să mă ude, usuce-mă arșița,
Voi prinde rădăcină în țarina uscată.
Voi prinde rădăcină și mă voi bucura
– Ah, bucuria vieții în larguri răspândită –
Dar toamna când cu pete de sânge s-o lăsa
Voi sângera-mpreună cu vița însorită.
M-or apropia atuncea flăcăi înalți și bruni,
Și desprinzând ciorchinii bogați și aurii,
Pe care-i pârguisem cu dorul din străbuni,
Vor duce în panere profunde nostalgii.
Ah! vor simți băieții că sub călcâiul lor
Va plânge-ntreg un suflet un suflet în crudă remușcare,
Că viața i se scurse așa, neștiutor,
Prin săli orgolioase și umede hambare?
Și vinul când va plânge în căzile de lemn
– Helitre transparente când le-o-ncreți întinsul, –
Afla-vor în aceste cei dimprejur un semn
Că sufletu-i de floare își plânge-atunci învinsul!.
Afla-vor toate-acestea și le vor presimți
Flăcăii, podgorenii și oaspeții din vie
Când cănile cu smalțuri și flori le vor ciocni
Și vor ura: „Mulți anii și multă bogăție!”
Pătrunde-voi în vine întreg, cu dorul meu
Sau poate voi rămâne ospețelor strein?
Oricum, aici, sub ziduri, îmi simt pământul greu.
O, lasă-mă în via ta să vin..

Agatha Bacovia - În Via de la Ruginești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Grele sunt pleoapele
De-atâtea lumini! În vie ard strugurii
Făclii de aur,
Sub frunziș de sânge
Arterele vitelor
Revarsă din prese
Purpura sângelui,
— Spumă a toamnei în pocalele clipelor. —
S-au destrămat evantaiele
Cerului și curg topite
Peste rodul necules
Sucurile dulci,
— Licoarea soarelui —
Cu jaruri în vară, spuză de aur în toamnă,
Au grăbit belșugul
Nectarului din cupele
De pe masa bogată.
Noaptea învăluie
Cu odăjdii înstelate
Podgoriile rămase în odihnă.
Strugurii și nucii bătrâni —
Pândari dintre răzoare,
Odihnesc pe dâmbul
Argintat de lună.