plugar – Versuri.pro

Diana Selagea - Când Eram Copil la Tata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când eram copil la tata nu era o zi ca alta
Frunză de bagrin multe trec și vin
Azi eram la șanbra oii, mâine la pârău văii
Frunză de bagrin toate trec și vin.
Când eram copil la tata nu era o zi ca alta
Frunză de bagrin multe trec și vin
Azi eram în vârful șurii, mâine în mijlocul pădurii
Frunză de bagrin toate trec și vin

Refren:
Și de-o fi să mor o dată, las cu jurământ
Să mă îngroape în satul meu la umbra de nuc
Din pământ, pământ moi face, dar sufletul meu
Să rămână în locul care mi-o fost drag mereu.

Tata săracul plugar mi-o lăsat mie în dar
Frunză de bagrin multe trec și vin
O căciulă și un cobat să nu uit de unde am plecat
Frunză de bagrin toate trec și vin.
Tata săracul plugar mi-o lăsat mie în dar
Frunză de bagrin multe trec și vin
Fluierul din lemn de nuc să cânt pe unde mă duc
Frunză de bagrin multe trec și vin.

Din copii săraci ies domni, unde nu te aștepți cresc pomi
Frunză de bagrin multe trec și vin
Din copii sărăcuți ies oameni bine crescuți
Frunză de bagrin toate trec și vin.
Din copii săraci ies domni, unde nu te aștepți cresc pomi
Frunză de bagrin multe trec și vin
Din cătune uitate ies oameni cu multă carte
Frunză de bagrin toate trec și vin.

Am plecat din satul meu fiindcă toți am dus-o greu
Frunză de bagrin multe trec și vin
Oare azi câți dintre noi ne-om întoarce acasă-napoi
Frunză de bagrin toate trec și vin.
Am plecat din satul meu fiindcă toți am dus-o greu
Frunză de bagrin multe trec și vin
Azi cu sufletul împăcat mă-ntorc de unde am plecat
Frunză de bagrin toate trec și vin.

Refren:
Și de-o fi să mor o dată, las cu jurământ
Să mă îngroape în satul meu la umbra de nuc
Din pământ, pământ moi face, dar sufletul meu
Să rămână în locul care mi-o fost drag mereu… 2x

Serghei Esenin - Uite-n Țarini și pe Boltă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Uite-n țarini și pe boltă:
Raiuri gene, perechi.
Iarăși, grele de recoltă,
Miriștele mele vechi.
Iarăși, albe pe-un coclaur,
Nelipsitele cirezi.
Și pâraiele de aur
Pe sub măgurile verzi.
Cred că, pentru cât îndură,
Pe truditul de plugar,
Cineva c-o mână pură
Varsă lapte sfânt și har.
Adormirea Maicii Domnului 1917

Magda Isanos - Ion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș cânta liniștea din ograda mea
Seara – când crește în cireș o stea –
mă mai uit o dată la curechi și bostani,
că sunt plugar de-atât amar de ani.
Fața dumnezeului meu e-mblânzită.
Când mângâi pe grumaz câte-o vită,
sau când m-aplec să culeg un trifoi,
văd urma lui în țarină la noi.
Cea mai frumoasă unealtă e coasa!
Cine-i toarce păpușoiului mătasa?
Eu cred în dumnezeul țarinei mele –
printre cartofi dormind ca printre stele.
Nu mă mai tem de fulgerul lui; e-un amnar,
Dumnezeu, ca și mine, -i plugar
seamănă, pune vie, culege.
Uneori nici n-așteaptă să lege..
Și pe mine-o să mă strângă-ntr-o zi.
Am să mă culc, n-am să mă pot trezi.
Chipul lui din nori va zâmbi:
„Ioane, astăzi nu mai este zi”.

Johann Wolfgang Von Goethe - Plugarului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Brazda subțire-nvelește, ușor, sămânța de aur. / Omule, alta-n adâncuri oasele tale acoperă. / Ară ... →

Ion Pillat - Vlad Plugarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt un plugar, mă cheamă Vlad Nicoară;
Am față aspră și tăiată-n lemn,
De satul meu mă leagă strâns o sfoară
De țarină și sapa mea de lemn.
Eu nu cunosc sub cer decât pământul
Mai negru ca o pâine de secară.
Dă-mi, Doamne, să-mi călească legământul
Un plug, doi boi și brațul care ară.

Ionela Prodan - Când Văzui Că Nu Mai Plouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frunzuliță, bob de rouă,
Când văzui că nu mai plouă,
Soarele din nori ieșind
Și pământul aburind,
Pusei plugul pe căpêle,
Ipingeaua-ntre rotile,
Luai drumul câmpului
Pe sub poala codrului
Și umbra dafinului.
La cărarea ierbuții
Văzui urma mândruții,
O cunosc iminei
Că-i luai cu banii mei,
S-o fi dus pe Băldălui
La pusul porumbului,
Ori s-a dus la ghiocei
Sau la frunză pentru miei
Că nu aud glasul ei.
Hai, Jiene, hai mai tare,
Că ne-apucă prânzu-ăl mare,
Cea, Jiene, bou bălțat
Să terminăm de arat,
Trageți brazdă mai adâncă
Să vă dau drumul pe luncă,
Voi să pașteți prin lăstar,
Eu cu mândra sub umbrar
C-așa-i viața de plugar.

Iosif Brodski - Cocoșii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cocoșii.
Stelele încă nu se stinseseră
Pe bolta clară.
Stelele erau la locul lor.
Când ei se treziră-n poiată
Pe stinghie sau în pătul.
Liniștea trăgea să moară,
Ca în muțenia din templu
Înainte de-a izbucni coralul,
Se trezea plugarul,
Căscând nemulțumit și mahmur,
Apoi înhămând la car sau la plug
Predestinatul animal.
Asta a fost la început.
Răsăritul soarelui
Chiar însemnând toate astea,
Mari și mărunte,
După care astrul se înălța
Peste ogoare,
Peste creastă de munte.
Cocoșii plecau
După boabe de perle, de diamant.
Nu le mai plăcea meiul.
Râvneau ceva mai delicat.
Cocoșii scurmau, se-adânceau
În grămezi de bălegar,
Iar de cum găseau bobul,
La lumină-l scoteau neamânat
Și tocmai despre asta-n coteț
Pe la zori trâmbițau deșirat:
– Chiar noi înșine l-am găsit,
Noi l-am și curățat
Bobul de perlă, de diamant,
Noi, nu oarece cocoloș.
Izbânda o anunțăm
Cu glas nițel răgușit.
Iar eu,
Peste ani,
Peste veacuri
Chiar văd materia timpului
Descoperită de cocoși.

Aron Cotruș - Patru Opinca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Io,
Patru Opinca,
plugar fără plug,
ciurdar fără-o vită,
îmi duc viața năcăjită,
fără strâmbătăți și vicleșug
și bruscul de muceda pită
mi-l plătesc cu sânge din belșug.
o vorbă a mea-i ca o mie.
am slujit cu cinste și omenie
satului
și împăratului.
de sărac ce-s toți câinii mă latră
și seara când pe uliți trec domol,
nu mă așteaptă la nici un podmol
fete mari cu țâțe ca de piatră.
sapa mea mușcă, rupe adânc
dar nu-mi aduce nici doară cât mănânc.
la secere.
nime nu se ia cu mine la-ntrecere.
Coasa ca a mea în țara toată nu e.
sprintenă trece prin ierburi ca de cue.
Io,
Patru Opinca,
ce-ntre-atâtea moșii n-am doar o șirincă
înfrunt strâmbele legi și năpasta
și-n răsmerița ce-n mine crește
sudui vârtoș, mocănește
și scuip pe toată rânduiala asta.

Vasile Militaru - Cozonacul, Mămăliga și Plugarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu mai spun prin ce-ntâmplare,
Într-un lan de grâu cu mac,
Se-ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boierul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boierul zis pe nume,
Care, mândru ca un Riga,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biată
Mămăligă:.
– Uite ce nerușinare fără margini!.. Ptiu, la dracul! –
Zise, tantos, cozonacul, –
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!..
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?..
Și-ntr-o clipă cozonacul, cu albuș de ou la gură,
Spuse câte bunuri scumpe are-n dulce-a lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
– Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s-o-ntorci,
E-n zadar, că tu, sărmano, bună ești doar pentru porci!..
– Minți! – sbucni un glas alături,
Dintr-un lan înalt de maturi –
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni-n grabă, să răspundă astfel cozonacului:.
– De-ai avea un dram de minte,
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -calda-rece, –
Nici măcar pe dinainte
Nu i-ai trece!.
Căci, să știi: din câtă lume-i pe pământ – norod sărac –
Nici un ins, de când e veacul, n-a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi îți strigă:
La oparte, cozonace!.. noi trăim din mămăligă!