Io,
Patru Opinca,
plugar fără plug,
ciurdar fără-o vită,
îmi duc viața năcăjită,
fără strâmbătăți și vicleșug
și bruscul de muceda pită
mi-l plătesc cu sânge din belșug.
o vorbă a mea-i ca o mie.
am slujit cu cinste și omenie
satului
și împăratului.
de sărac ce-s toți câinii mă latră
și seara când pe uliți trec domol,
nu mă așteaptă la nici un podmol
fete mari cu țâțe ca de piatră.
sapa mea mușcă, rupe adânc
dar nu-mi aduce nici doară cât mănânc.
la secere.
nime nu se ia cu mine la-ntrecere.
Coasa ca a mea în țara toată nu e.
sprintenă trece prin ierburi ca de cue.
Io,
Patru Opinca,
ce-ntre-atâtea moșii n-am doar o șirincă
înfrunt strâmbele legi și năpasta
și-n răsmerița ce-n mine crește
sudui vârtoș, mocănește
și scuip pe toată rânduiala asta.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea a unui om sărac, Patru Opinca, care, deși muncește din greu, nu reușește să își asigure traiul. El își exprimă frustrarea și revolta față de nedreptățile sociale și față de rânduiala existentă.